WC-ul din fundul curții și digitalizarea mioritică

„Cu tableta-n fundu’ curții”. Asa sună digitalizarea în România.
Aducem „Candy Crash-ul” în casă și țaranii noștri vor fi fericiți!
Cu poștașul la poarta pensionarului român din sat, având cardul drept instrument de omorât muștele…,că WC-ul din curte n-are bancomat!
Tic-Tok-ul nu e suficient chiar dacă avem net pe la țară…
Copiii noștri învață despre digitalizare cu creionul pe hârtie de la profesori suplinitori care abia au luat bacul, și ăla cu  nota 5 cu felicitări…

Dacă n-aș fi cunoscut realitatea românească, aș fi scris umătorul text, frumos structurat și oarecum manipulativ:

Digitalizarea și oamenii: Impactul tehnologiei asupra societății românești

 

În era rapidă a tehnologiei, digitalizarea a devenit un element esențial al progresului, schimbând modul în care trăim, muncim și comunicăm. Pentru societatea românească, acest fenomen aduce cu sine provocări și oportunități semnificative, afectând modul în care oamenii se adaptează la schimbări și influențând diverse aspecte ale vieții cotidiene.

 

În concluzie, digitalizarea aduce cu sine provocări și oportunități pentru societatea românească. Este esențial să gestionăm această tranziție cu atenție și să ne asigurăm că toți cetățenii beneficiază de pe urma progresului tehnologic. Adaptabilitatea, educația continuă și gestionarea cu înțelepciune a schimbărilor vor juca un rol crucial în modelarea viitorului societății românești în era digitală.

– bla, bla blaaa

Aș fi afișat și câteva fotografii cu tineri ce utilizează zâmbind laptopurile, și  nu aș fi oferit nimic nou cititorilor mei, în afară de o compunere frumos ilustrată.

Totuși vreau să vă invit  să facem un exercițiu de imaginație. Nu de imaginație, mai degrabă este un exercițiu de memorie.

Să ne reamintim că în România reală, România de la firul ierbii, există încă oameni care merg la toaletă în fundul curții, că sunt copii care nu știu nici ce este și habar nu au cum se folosește pasta de dinți. Să ne reamintim că, în ziua de astăzi se moare în spitale, de neputință nu de boală, și că poveștile legate de digitalizare sunt pe alocuri utopie.

Vreau și să vă invit să trăiți real, nu digital. Să vă trageți concluziile tot real, din ceea vedeți cu proprii ochi, și nu din ceea ce vi se prezintă pe rețele.

Gândiți, trăiți, iubiți, visați, votați real, nu digital!