Videoclipul de mai jos a fost trimis pe adresa redacției Știri din Muntenia, însoțit de un strigăt de disperare al soției domnului din imagini.
Situația este relatată chiar de doamna V.B., din orașul Slobzia, județul Ialomița:
Este soțul meu, B. N., 63 ani, Slobozia, Ialomița, pensionar de drept. A făcut AVC ISCHEMIC cu pareza pe stînga, nedeplasabil, imobilizat de 3 ani, exact pe 15 august 2019, la o zi de sarbatoare mare ,,Adormirea Maicii Domnului”. Mai are și alte complicații, diabet pentru care face o injecție pe săptămîna, subcutanata și a trebuit să merg eu să fac injectia de acasă că în spital nu aveau. Toata medicația am dus-o de acasă, neavind spitalul , pusă de mine după schema recomandată de alți medici în toți acești 3ani; Medicatia am pus-o într-o cutie separator pe zilele săptămînii, luni-duminică, în compartimente: dimineața, prinz, seara. Ieri, l-a externat și l-am adus acasă cu salvare privată, dar pentru a-l urca la etajul 2, unde locuim, intr-un bloc cu patru nivele, fără lift, mi s-a spus de către spital, că mă interesează pe mine de oameni pentru a ajuta să-l urce pe scări, cum am mai procedat o dată în perioada aceasta de 3ani,tot la externare, dar atunci am gasit 5 oameni. Acum, cînd a fost internat, ambulanta au chemat SMRD-ul care au sărit în ajutor pentru transport la spital dar la externarea de ieri , numai șoferul singur de pe ambulanță privată l-a adus pînă în fața blocului.
Am anunțat spitalul la externare, că nu am cum să-l urc în casă, au solicitat la 112 ajutoare, dar duduia de la telefon a refuzat să ne acorde ajutor, spunînd că nu e treaba dânșilor, pe un ton ridicat de țipa în telefon și la șoferul ambulanței private, și la mine. Eram disperată, era în timpul caniculei (13,30 ora) , și asteptam bărbați trecatori pe stradă pentru ajutor. După o oră și ceva am reușit împreună cu șoferul salvării să obligăm și să cerem ajutor la 2 trecatori. Cu mare greutate a fost urcat în casă de 2 oameni plus șoferul.
Eu, merg în cârje, pentru protejarea piciorului stîng, mijloc și nu am reușit să ajut și eu că era foarte greu.
Cu modestia omului simplu, trecut prin multe greutăți, și obișnuit să își reprime necazurile, și să nu primească ajutor de la autorități, doamna V.B. continuă:
Mă scuzați, dar de supărare pentru incident am făcut acest filmuleț, poate ne cauzează că am făcut public acest incident, eu am avut și am grijă în continuare de el , non stop, alt ajutor pînă în prezent nu doresc. Mă descurc singură cu tot ce trebuie ptr el,casă etc.
Povestea este desprinsă din realitatea României, stat eșuat, dar țară europeană, a anului 2022. Așa trăiesc oamenii aici și aceasta este felul în care românii supraviețuiesc: se descurcă fiecare cum poate, pe cont propriu, înfruntând umilințe greu de imaginat. Supraviețuiesc doar cei care care își permit financiar, sau au pe cineva care să îi ajute, ceilalți fiind numai la mila lui Dumnezeu.
