VENI, VEDI… VICII
Sobor de taină, la ceas de seară, în Parc la Mihăești. Feriți de ochii și urechile stîlpenenilor, cei patru de acum celebri „vici” au purces a găsi modul în care să-și împartă singurul scaun de viceprimar pentru următorul răstimp de patru ani, până la următoarele alegeri.
Fiecare dintre cei patru știe că, așa după cum e obiceiul pământului, vicele de azi e primarul de mâine, așa că miza e mare și toți se înghesuie să se pună degrab’ în slujba cetățeanului.
Și cum biroul viceprimarului are scaun și nu o bancă să încapă toți o dată, „vicii” și-au zis să cadă la învoială, chit că fiecare dintre ei se vede mai nimerit pentru post decât ceilalți trei.
Acum ajungem la întâlnirea de taină de la Mihăești, întâlnire pusă la cale, conform spuselor unor gura spartă, de Constantin Cutic, președintele, zice el, PNL Stâlpeni.
— Ba, Mirceo, hai să auzi una tare. Mă sunase Gogu să vorbim de ale noastre, așa cum facem mereu. Culesese strugurii, îi storsese, făcuse mustul… și avea chef de vorbă.
— Ce e așa de tare, Gogule?
— Ba, Mirceo, știi povestea aia cu vicii… că vor toți să fie vici și că s-a vorbit între ei să stea câte un an fiecare?
— O știu, Gogule, că e chiar de poveste. O știe toată lumea.
— Da’ stai să vezi de ce vor ăștia să fie vici, că m-am prins, că am pe unu’ dintre ei care ciripește. Bă, Mirceo, da’ să nu te puie dracu’ să spui la cineva…
— Mormânt, Gogule, ce nu mă știi? Ia zi acum, Canaris, ce ai aflat?
— Ce?
— Nimic, Gogule, nimic. Hai zi-mi că mor să aflu.
— Păi, să-i luăm pe rând. Cu Cuțic e clară treaba. Ăsta, că mi-a zis și ai lui din partid, e mort după funcție. Vrea cu tot dinadinsul să ajungă în primărie. Că după aia, după ce îl pune vice, se gândește că rămâne primar, că așa se cam face, Mirceo.
— Aha! Nu mă așteptam din partea lui Cutic să gândească așa. S-o fi schimbat acum, în ultimul timp. Altul care mai e?
— Modreanu. Ăla de la AUR.
— Ce e cu el?
— Ăsta vrea să ajungă vice că nu’ș ce vrea să își rezolve cu vitele lui și zice că ca vice la primărie, altfel se aranjează treburile. Dacă e nevoie, a zis, că semnează și un acord scris și semnat cu ailalți că el vrea doar un an vice.
— Nu cred. Le-a zis Modreanu așa ceva?
— Așa mi-a șoptit ăsta care a fost acolo. Acu’… dracu’ să-i ia, că ei între ei… că ziceau:„Ba, io dacă stau un an și îmi fac treburile, pe urmă vă las și pe voi să vi le faceți și voi p’ale voastre”. Pe urmă, ăsta de la… unde a fost frizeria… Edi, independentu’.
— Are și el probleme de rezolvat, Gogule?
— Păi ce credeai? Cică ar avea de luat niște pământuri de pe undeva, dracu’ știe… și că dacă le ia, după aia nu mai are treabă… Să vină altu’.
— Aha! Păi nu prea e corect, Gogule.
— Nu e corecți niciunu’, Mirceo, că dacă vii la primărie, vii ca să rezolvi ce problemă are oamenii, nu vii ca să ți le rezolvi p’ale tele prima dată. Adică tu primul și după aia, dacă mai e timp… hai și lumea din comună.
S-a lăsat liniște un timp.
Eu gândind la cele auzite, iar Gogu, bănuiesc, golind încă o cană din mustul care „înțap-ăla limbă, Mirceo”.
— Gogule, revin la discuția noastră, mai e unul. Enache. El de ce vrea să ajungă vice?
— Mirceo, uite, Enache ăsta, așa cum îl vezi tu…
— Cum îl văd eu, Gogule? întreb nedumerit.
— Nu tu, Mirceo, așa în general, cum îl văd toți. Cu capul între urechi, serios mereu…
— Și ce e rău în asta, Gogule?
— Dracu’ știe, că dacă nu vorbește cu nimenea.
— Așa, Gogule, continuă! Enache de ce se vrea vice?
— Mi-a zis ăsta care a ciripit, că Enache a fost singurul care după ce i-a ascultat pe toți, nu i-a convenit deloc.Le-a zis-o, că „Bă, voi d-aia vreți să vă puneți vici, ca să vă faceți treburile personale, că oamenii din comună unde e, că treburile lor trebuie rezolvate prima”.
Uite, cum îl vezi tu așa, da’ s-a dat la ei… că mutul fute pământul, Mirceo. I-a luat în pleanză de nu s-a văzut. Și are dreptate. Păi ce le-ai zis, nene, oamenilor când te-ai dus pe la porțile lor, în campania electorală? Așa de repede uităm?
Dacă eram acolo, lângă Gogu, cu siguranță îi ceream să îmi pună și mie o cană de must, mai mult ca să ne luăm amândoi încă un moment de reflecție.
Iar în timp ce am fi sorbit pe îndelete din licoarea sângeriu-dulce și înțăpătoare, așa cum zice Gogu, m-aș fi întrebat dacă cumva, Iulius Cezar, cel care ar fi spus „VENI, VIDI, VICI”, s-ar fi gândit că peste timp, cineva l-ar fi parafrazat, proclamând: „AM VENIT, AM VĂZUT, AM ÎNVINS…” cu completarea… „NE-AM FĂCUT TREBURILE”.
