Aud si citesc multe opinii, in ultima vreme. Unele sunt de la persoane avizate care contribuie la educatia de zi cu zi a copiilor din comuna, altele sunt de la fosti elevi ai liceului local, iar celelalte sunt ale parintilor copiilor inscrisi la cursurile de invatamant din comuna…
Lipsesc insa opiniile elevilor. Ei par a fi o categorie, cumva, lasata in derizoriu de sistem. Sau au ei oare alte preocupari, diferite de noi, ceilalti?
Se pare ca in ultimii ani, interesul adolescentilor pentru studiu a scazut si promovabilitatea la BAC este una precara. Se pare ca nu exista o comunicare eficienta intre scoala si persoanele cu responsabilitate din mediul familial al elevilor privind educatia acestora. Nici sensul invers al comunicarii pare ca nu functioneaza, parintii elevilor parand ca nu se mai intereseaza de prezenta la ore, de evolutia scolara, de nevoile sau problemele cu care se confrunta proprii lor copii.
CE ESTE DE FACUT?
Dupa cele mentionte mai sus „se pare” ca problemele, cumva, sunt identificate, dar nu si cauzele si solutiile acestor probleme.
Intrebata despre acest subiect, doamna prof. Postelnicu Elena, director al Liceului ” I C Petrescu” – Stalpeni, ne-a declarat urmatoarele:
„Legat de comunicarea cu parintii elevilor de liceu, da, este foarte deficitara. Nu ii intereseaza soarta elevilor. Au fost organizate intalniri online, insa degeaba. Se vorbeste despre activitatile remediale. La noi se deruleaza proiectul ROSE implementat de dna. prof. Nedelcu G. si de dl. ing. Bulac I., care presupune activitati remediale cu elevii de liceu la toate disciplinele, iar elevii nu vor sa participe. La aceste ore participa, la insistentele noastre, 4-5 elevi, in ideea in care pentru clasele terminale numarul de ore/saptamana la disciplinele de examen sunt duble. Deci, cine este vinovat?”
Nu cautarea vinovatilor este importanta, ci gasirea si gandirea solutiilor.
Asadar, ce putem face pentru ameliorarea situatiilor sus mentionate? Cum am putea sa dam plus valoare acestei categorii de copii care, asa cum stim, sunt cei ce reprezinta viitorul nostru, ca natie, ca neam?
A.P., 15 ani , imi spunea:
„La varsta mea, de multe ori ma simt ciudat, pentu ca toti vor sa fac ca ei. Toata lumea imi spune sa fac cate ceva si daca refuz, se supara. Dar nimeni nu intreaba daca imi place acel lucru, daca vreau sa-l fac sau la ce imi foloseste. Asa ca mai bine nu-i bag in seama.”
„Potrivit medicului psihiatru Ross Campbell, libertatea trebuie acordata adolescentului lin, treptat.
Increderea in adolescent nu exclude controlul. Adolescentul e tentat sa incalce limitele care i se impun. Initial, aceste limite ar fi bine sa fie strict stabilite. Pornind de la ceva strict poti sa acorzi pe parcurs privilegii ca urmare a comportamentului adecvat. Daca limitele sunt largi si mai sunt si incalcate, poti fi privit ca un parinte lipsit de fermitate. Lipsa controlului echivaleaza pentru unii adolescenti cu dezinteresul si, automat, cu lipsa iubirii.”
sursa: ADOLESCENTA, O VARSTA INTRE INDEPENDENTA SI CONTROL – PSIHOLOG SORANA VASILOIU
Mai jos atasez cateva link -uri, de interes pentru aceia dintre dumneavoastra care vor sa acorde o mai mare atentie acestui subiect :
Sfaturi pentru o buna comunicare cu copiii
Bune practici pentru o educatie de calitate
FOTO: freepik
