A fost odata ca niciodata…
o comuna condusa de o administratie cu un imparat nu foarte erudit, care considera ca educatia nu este importanta si ca se poate evolua in directia trasata de el, la fel ca si el, spre lipsa unei alfabetizari si a unei educatii consistente. Pentru ca, asa credea imparatul, masele needucate sunt cel mai simplu de manipulat. Istet si abil imparatul, trebuie sa recunoastem, chiar posesor de o inalta si solida scoala …a vietii.
Totodata… ca niciodata, exista in imparatie si o scoala care avea un renume si o traditie aparte, in care invatasera si se formasera multi, foarte multi oameni importanti ai vremurilor, oameni care au apus, o data cu vremurile sau au plecat spre alte tinuturi indepartate. Au mai ramas cativa, unii mediocrii, obisnuiti sa mearga „pe coate” ca sa ajunga la telul propus, sau sa ofere ceva in schimbul scopurilor urmarite. Si acesti cativa s-au trezit brusc formatori de generatii, oameni care educa acum copii. Doar ca, in ambitia si grandomania lor, considera ca nu este suficient doar sa educe (a se citi „sa conduca spre mediocritate”), ci si sa administreze (a se citi „in mediocritate”) societati, localitati, institutii.
Pentru acesti cativa compromisul, scandalul, lipsa totala a transparentei, considerarea locului de munca proprietate personala, au devenit normalitate. Usor- usor, acestia au devenit precum imparatul si acest lucru lor le-a devenit normalitate. Purtand pe umeri atatea „calitati umane”, sub greutatea lor, umerii li s-au aplecat, iar privirea li s-a indeptat in jos. Cocosati prin imitatie, au ajuns sa nu mai vada nimic. Doar asa-zisa lor normalitate. Una gaunosa, intunecata, lipsita de viziune, de respect si chiar… de raze de lumina.
Au impamantenit-o, s-au adaptat acesteia si au creat din ea un mediu insalubru, ca intr-o mocirla. Asta s-a intamplat…
In acest context, imaginati-va, stimati cititori evolutia si activitatea institutiilor scolare din Stalpeni. Am vorbit cu oameni direct implicati in sistem si am ajuns la o concluzie personala, dar impartasita de tot mai multi: educatia din comuna este sfasiata de orgolii, este disputata in conflicte personale, este inecata in intrigi si cade victima unor interese pe care personalul didactic se concentreaza atat de mult, incat uita cu desavarsire de beneficiarii principali ai unei educatii ce ar trebui sa fie de calitate: copiii.
Elevii spun, asa cum ati putut vedea si voi, ce si-ar dori. Isi exprima nevoile, dorintele si sperantele, dar, se pare ca sunt ignorate. De ce? Pentru ca par mai importante orgoliile si politele ce trebuie achitate intre profesori sau invatatori.
Cum spuneam, am stat de vorba cu mai multa lume: nu am auzit niciodata un cuvant bun spus la adresa unui coleg sau nu am auzit ca s-a vorbit despre o echipa, in atingerea unui obiectiv educational. In schimb am auzit extrem de multe vorbe, am vazut lipsa de asumare, am vazut intrigi si multa, foarta multa rea credinta. Am vazut incercarea ascunderii adevarului, denigrarea colegului de cancelarie sau chiar…. acuze greu de reprodus, referitoare la recente evenimente neplacute ce au cutremurat comunitatea.
O spun cat se poate de clar: NU SE FACE ASA CEVA!
Stiti foarte bine ca multi parinti prefera sa faca eforturi mari ca sa le ofere copiilor lor o educatie de calitate in alte localitati din zona, nu pentru ca acolo ar fi ceva extraordinar, iesit din comun sau mirobolant, ci pentru ca acolo s-a invatat lectia profesionalismului. De aceea, daca doriti sa va pastrati locurile de munca schimbati-va mentalitatea, atribuiti meseriei de dascal respectul si statutul aferent! Fiti nobili, pentru ca ati ales o profesie nobila!
NOTA: Acest articol nu este adresat tuturor cadrelor didactice din Stalpeni. Stim cu certitudine ca printre angajatii institutiilor de invatamant din comuna se numara cadre didactice de o calitate desavarsita, fata de care ne exprimam respectul si carora le multumim pentru intreaga lor activitate. Si care vor gasi intotdeauna in noi un sprijin atunci cand au nevoie de sprijin pentru proiectele lor de buna credinta.
