Cand te plimbi pe ulitele comunei noastre poti afla multe lucruri. Nebanuit de multe si nebanuit de intelepte. Oamenii se deschid, cu conditia sa le inspiri incredere si respect. Iar eu, asa sunt construita si educata, sa respect omul, in special pe cel bun la suflet si sa-l pretuiesc pentru faptul ca nu si-a pierdut radacinile.
Pe ulitele satului nostru mi-a venit si ideea acestui articol. Vorbeam cu cateva persoane cunoscute despre inceputul de an scolar. Una dintre ele, mama de copil inscris la scoala din comuna, a adus in discutie faptul ca al ei copil, cu o varsta destul de frageda, a venit si a intrebat-o ce inseamna „analfabet functional”. Auzise aceste cuvinte de la o doamna profesoara care ii apostrofa pe niste elevi de la liceu sau de la scoala profesionala, ce-o mai fi ea acum…
Nu discutia in sine conteaza atat de mult, cat faptul ca, asa cum spun acasa multi copii si foste cadre didactice care s-au perindat pe la Stalpeni, in aceasta institutie de invatamant inca se foloseste un limbaj inadecvat. Multi vorbesc si despre tonul sarcastic, incriminator si despre cuvintele total nepotrivite folosite de unii profesori, intre ei, ori atunci cand relationeaza cu elevii.
Si cum umorul ne este specific, iar oamenii din Stalpeni sunt renumiti pentru veselia lor, aceste cadre didactice s-au ales cu porecle ce trimit catre tot felul de animale agresive sau alte astfel de etichete. Inteleg chiar ca aceste porecle sunt acceptate, asumate (daca se poate spune ca cineva isi asuma ceva), purtate si folosite in folclorul a generatii si generatii de elevi.
Dragi elevi si parinti, doar etichetarea cadrului didactic cu tot felul de porecle nu este o solutie! Schimbari se pot face si altfel, dar este nevoie de implicare.
Sa va dau doua exemple. Unul din experienta personala si altul aflat tot in discutia pe care o aminteam mai sus.
Primul. Eu, in clasa a VI-a . Eram o eleva rebela, premianta, dar cu atitudine, nicidecum genul de tocilar sau ascultator. Excelam la si iubeam limba franceza, deprinsa inca de la varsta prescolara de la prietena mamei mele care ma mai invata cate una, cate alta intre cateva guri de cafea, un fursec si o discutie „ca fetele” cu mama, in fiecare sambata dimineata.
Cum va spuneam, eram in clasa a VI-a si in contextul prezentat, am avut surpriza ca la ora de limba franceza sa am profesor un domn. Cam firav, efeminat si foarte bun stapanitor al profesiei sale: aceea de subinginer auto, dar nicidecum a limbii lui Voltaire.
Ce am facut? Cerere scrisa la domnul director,. Am motivat solicitarea, sustinand-o cu argumente, si… saptamana urmatoare subinginerul suplinitor a fost inlocuit la clasa mea, la ora de limba franceza, cu un ilustru profesor, in fata caruia ma inclin si pe care il voi repecta intreaga viata. Pentru ca da, datorita domnului profesor Olteanu si bazelor puse atunci de dansul, pot spune ca in CV-ul meu acum exista si atestatul de predare in limba franceza.
Al dolea exemplu, impartasit de G.N. , de 45 de ani din Stalpeni:
Oana, nu ai fost singura care a schimbat un profesor pe timpul acelui domn director. Noi eram a X-a C si am chemat directorul, explicandu-i ca o doamna profesoara ne preda cate 6 lectii în 2 ore. Si sa vrem nu puteam invata atat si nu stiam niciodata din ce lectie te asculta peste 2 zile. Iar noi aveam BAC-ul peste 2 ani. Ne preda uneori si cand ieșea pe usa. Se intorcea si de pe hol cand uita ceva sa ne spuna tot. A fost schimbata si a venit o alta doamna, cu care am luat-o de la capat cu gramatica de a-8-a. Si dansa, in 2 ani, ne-a invatat totul si am reusit toti sa luam BAC-ul, cu note mai mari sau mai mici, dar l-am luat.
Deci,se poate. Sau se putea!
Numitorii comuni din aceste exemple sunt niste elevi care isi doreau sa invete si un director implicat, care tinea cont de toate aspectele ce puteau afecta calitatea actului educational.
Si in momentul de fata exista Consiliul Parintilor Claselor si al Scolii, cunoscut si sub denumirea de Comitetul de Parinti, ce are reprezentanti in Consiliul de Administratie al instituitei de invatamant. Ei pot constitui o voce si pot aduce in atentia conducerii problemele si nevoile tuturor elevilor.
De ce sa nu folositi aceasta parghie? Poate fi o unealta de mare ajutor in educatia voastra si, daca sunteti parinti si ne-ati citit pana aici, a copiilor dumneavoasta.
Sursa: https://gazeta-stalpeni.ro/educatie/puterea-elevilor-si-a-consiliului-de-parinti-intr-o-scoala/
