Ședința Consiliului Local Mioveni din 17 septembrie a demonstrat, încă o dată, cât de ușor poate aluneca administrația spre confruntarea politică atunci când orgoliile intră și ies primele pe ușă. Până la urmă, culoarea politică devine mai puțin importantă: când începe spectacolul, administrația rămâne pe hol.
Mărul discordiei a fost (cumea!) educația. Mai exact, desemnarea reprezentanților Consiliului Local în comisiile pentru concursurile de directori și directori adjuncți.
Discuțiile s-au încins în jurul unuia dintre liceele din oraș, unde consilierul PNL Sorin Fîlfănescu și-a dorit să reprezinte Consiliul Local.
Au urmat replici, nemulțumiri și, în final, gestul politic al serii: consilierii liberali au părăsit sala, iar votul a continuat în absența lor. Nu chiar a tuturor, pentru că unul dintre mambrii PNL a rămas la ședință.
Imaginile surprind suficient de bine momentul, politica locală nici nu mai are nevoie de comentarii.
Ar fi nedrept să pretind că politizarea învățământului s-a inventat astă seară, la Mioveni, sau că aparține exclusiv unui partid. PSD, PNL și celelalte formațiuni care au trecut pe la putere au avut, de-a lungul timpului, propriile întâlniri cu tentația de a privi școala și prin lentila politică.
Există o ironie a momentului: în prezent, Ministerul Educației este condus interimar de Mihai Dimian, ministru susținut de PNL, care acum câteva zile recita poezii de grădiniță în aula unei universități. De aceea cred că reprezentanții tuturor partidelor ar avea motive să lase școala acolo unde îi este locul: departe de răfuielile politice locale.
Să revenim în sala de ședințe, unde discuția n-a rămas doar la directori.
S-a ajuns inclusiv la hârtia igienică și săpunul folosite de preșcolari în grădinițe: probleme perfect legitime atunci când există și trebuie rezolvate. Totuși, când și hârtia igienică riscă să capete culoare politică, înseamnă că am coborât dezbaterea suficient de mult.
În tot acest timp, pe ordinea de zi s-au aflat lucruri ceva mai greu de transformat în spectacol: servicii medicale la Spitalul Orășenesc Mioveni, locuințe de serviciu pentru medici și personal medical auxiliar sau deplasarea unei delegații în Republica Moldova.
Primarul Aurel Costache a rămas, în această dispută, mai degrabă în registrul administrativ decât în cel al confruntării politice. Exact aici ar trebui să rămână întreaga administrație locală: la proiecte, soluții și decizii pentru oraș.
Opoziția trebuie să întrebe, să verifice și să critice. Puterea trebuie să răspundă și să explice. Indiferent de partid.
E dureros să o scriu, deși mereu o fac: școala sau Consiliul Local n-ar trebui să fie nici scenă, nici tribună și nici decor pentru orgolii.
Din nou, la Mioveni, orgoliile au intrat și au ieșit primele pe ușă. Păcat. Copiii, medicii și problemele orașului s-au aflat tot timpul în sală.
