Pe 25 aprilie 2025, în zi de mare sărbătoare – Izvorul Tămăduirii –, la Leicești, în comuna Coșești, județul Argeș, credința și dragostea de rădăcini s-au înălțat la propriu și la figurat.

Pe Dealul Crucii, loc vechi de legendă, comunitatea a așezat cu sufletul o nouă mărturie a legăturii dintre om și divinitate: o cruce impunătoare, de 7 metri înălțime, ce va veghea de-acum înainte peste oameni și locuri binecuvântate.

VIDEO CREDIT: DORU DOBRICĂ

Nu întâmplător, acest moment s-a petrecut într-o zi a vindecării și a speranței. Totul a pornit din buna credință și din bunăvoința unor oameni care au înțeles că adevăratele construcții durabile nu sunt cele din piatră sau metal, ci acelea clădite în credință și iubire.

Ctitorii acestei lucrări de suflet sunt familia Mihai și Ramona Petrescu, iar terenul pe care a fost ridicată crucea a fost oferit cu dragoste de Dumnezeu și respect față de trecut de familia Mitică Nicolescu. Două familii care au dovedit, prin gestul lor, că rădăcinile creștine ale satului nu sunt doar amintiri, ci trăire vie.

Lemnul a prins formă sub mâinile meșterului Gheorghe Hirică din Domnești, un păstrător al artei tradiționale și al credinței împletite în lucru temeinic. Fiecare lovitură de daltă, fiecare fibră a lemnului vorbește despre o tradiție care încă respiră prin oamenii locului.

Slujba de sfințire a adunat 12 preoți și întreaga suflare a satului într-un moment de rugăciune, emoție și comuniune. În cântecul preoților, al toacei și al clopotelor, sub cerul deschis, înalțarea Crucii a devenit nu doar un eveniment, ci un act de mărturisire a credinței.

Alături de credincioși, au participat la acest eveniment și Argentina Culcuș, directoarea Centrului Județean pentru Cultură și Arte Argeș, profesorul dr. Sorin Mazilescu și primarul comunei Coșesti, inginerul Nicu Pană.

De astăzi, Dealul Crucii nu mai este doar un punct geografic pe hartă. Este un semn viu al iubirii de Dumnezeu, al unității comunității și al speranței care nu piere. Acolo, în bătaia vântului și în lumina soarelui, crucea va rămâne ca o binecuvântare nescrisă peste veacuri, amintind tuturor că acolo unde există bunăcredință, rădăcini sănătoase și iubire, timpul nu șterge, ci sfințește.