PAMFLET | Niciun nume

Vine-un neamț de la Sibiu
Calm , dar hotărât, la vale
Către Bucureștiul mare
Ca să prindă-ntreaga țară
În surghiun.

 

– Ce curaj pentr-un molâu!
Spune chicotind norodul
Dar al nostru fătălău
Avea drept stăpân, poporul.

 

Toți ne-am minunat! Și eu!
Că, la fel ca dumneavoastră
Am crezut c-al lui stăpân
E norodul.

 

Ce să vezi? Că harta-i mare
Și pe toată-i vrednicia
De hotare, pe de-a rândul
Sta de veghe, vitregia.

 

Vitreg ne era poporul
Ce la-ncununat pe ăsta!
Neamțul pus la cârma țării
Ne vorbește-n limba aia…

Ce păgână-n fire cerne
Pân-acum puțină vreme.

 

Iată si yanke-ul însuși
A răspuns cu fier și foc
Ca să poată pune fiara
La un loc.

 

Dar, se vede că în loc
Fiara să se ducă dracu
L-a chemat pe-ncoronatu’
Să se mute pe-al său loc!

 

Și mai mare mi-e surpriza
Ca să vad, fără perdea
Că yanke –ul, supăratul
Chiar cu cel ce-i vinovatul
A dat mâna, uite-așa!

 

Și i-a spus, cu hotărâre
Că-i mai drept să stăpânească
Pe din două, că se poate!
Toată lumea!

 

Ăsta, de-i vorbește limba,
Acel grai de ei stiut,
S-a dus repede cu mila
Și-a cerut!

 

Clar, că după-i proasta cale
Cel ce-a auzit pomana
A și spus cu hotarare:
– Pupă mâna!

 

Ăsta, slugă de odraslă
Imediat s-a aplecat
Și i-a spus, fară tăgadă:
– DA ‘mpărat!

 

Și apoi, molâul,  frate,
A plecat spre-al meu popor
Ca să-mi spună , fără șagă
Că al meu norod- i al tău!

 

Al tău, cel care pe vremuri
Te certai și războiai
Cu întreaga vietate purtătoare de viu grai!
Ce erai, pe-acele vremuri?
Însuși dracul pe pământ!

 

Și tu vrei, acum,  îndată
Să te văd ca pe un sfânt?
Criminal de carne vie
Ce ne vinzi întreg poporul
Sub o altă denumire , de frație!

 

Dac- aș ști că al său nume
Plin de adevar  grăiește
Aș fi primul care-aș spune
UNIUNE.

 

Dar ești fals și plin de ură
Caci tu ești făcut din slugă
Și acum îți strig pe nume:
Pui de curvă, arătare
Care ai pe-acestă lume
Niciun nume!