Puține proiecte din județul Argeș au reușit să concentreze, de-a lungul anilor, atâta frustrare publică, neîncredere și suspiciune precum proiectul turistic Molivișu. Conceput inițial ca o stațiune montană cu pârtie de schi, Molivișu a devenit, în timp, exemplul clasic al investiției publice ratate: bani cheltuiți, infrastructură nefuncțională și zero beneficii reale pentru oamenii de rând. Mai grav decât eșecul în sine este faptul că Molivișu a fost folosit ani la rând ca instrument politic, invocat în campanii electorale, promis și repromis, fără ca realitatea din teren să se schimbe semnificativ. Un proiect blocat între hârtii, avize, interese și incapacitatea administrativă de a duce până la capăt o investiție coerentă.
Asumarea greșelilor – un discurs rar în administrație
Marius Nicolaescu, vicepreședinte al Consiliului Județean Argeș, aduce în discuție Molivișu într-o cheie diferită de cea cu care publicul a fost obișnuit. Fără a nega evidența și fără a cosmetiza realitatea, acesta recunoaște deschis că proiectul a fost prost gestionat în etapele sale anterioare.
Deciziile greșite, lipsa unei strategii adaptate condițiilor reale din zonă, precum și ignorarea unor factori esențiali – climatici, economici și de mediu – au contribuit decisiv la eșecul inițial. Eșecul Molivișu nu a căzut din cer; a fost împins, pas cu pas, spre blocaj.
MARIUS NICOLAESCU, VICEPREȘEDINTE C.J. ARGEȘ
De ce s-a blocat, în fapt, proiectul Molivișu
Dincolo de erorile de concepție și de gestionare locală, proiectul Molivișu s-a oprit într-un blocaj administrativ care ține de modul în care statul român a gestionat delimitarea ariilor naturale protejate.
Limitele ariilor naturale protejate au fost stabilite la nivel național printr-un proiect realizat în baza Directivei INSPIRE. Aceste limite au fost trasate exclusiv pe baza unor date digitale, din birou, cu ajutorul unor softuri, fără o verificare riguroasă în teren. Conform procedurii legale, aceste limite – bune sau rele – ar fi trebuit să fie aprobate printr-o Hotărâre de Guvern. Acest lucru nu s-a întâmplat nici până astăzi. Au trecut aproape zece ani fără ca delimitările să fie aprobate, dintr-un motiv esențial: sunt greșite. Niciun ministru al Mediului nu și-a asumat corectarea situației. România a rămas astfel blocată într-un vid administrativ, în care limitele neaprobate produc efecte reale.
Procedural, corecția ar fi putut urma niște pași concreți: aprobarea limitelor prin Hotărâre de Guvern, urmată de o nouă Hotărâre care să le corecteze. În cazul Molivișu, vorbim punctual de o corecție de aproximativ 8 hectare, care, din punct de vedere tehnic și legal, putea fi realizată prin Ordin de ministru, cu avizul Academiei Române.
Pașii au existat, documentația a fost pregătită și a ajuns pe masa Ministerului Mediului. Fostul ministru ar fi fost dispus să semneze, însă schimbarea guvernului a blocat din nou procedura. Au urmat alte tergiversări, iar actuala ministră nu a mai semnat nimic până în prezent.
La Molivișu s-au implicat, de-a lungul timpului, toate partidele – PNL și PSD deopotrivă. Cu toate acestea, proiectul rămâne blocat pentru că, în prezent, nu există voință de semnătură.
Blocajul nu mai este unul tehnic, ci eminamente politic. Deciziile nu se iau în funcție de nevoile reale sau de situațiile concrete din teritoriu, ci sunt filtrate prin culoarea politică a județului. Colaborarea instituțională lipsește, iar administrația este înlocuită de judecăți partizane, dublate de lipsă de experiență și de influențe care nu cunosc realitățile din teren. Acest lucru a fost confirmat la dezbaterea privind ariile protejate, ce a avut loc zilele trecute la Pitești. Agresivitatea și lipsa argumentelor celor din Ministerul Mediului nu poate fi subsituită de sfătuitorii de la fundații – noii experți în tot, mai nou, în România.
DIANA ANDA BUZOIANU – MINISTRUL MEDIULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR
Ministerul Mediului și blocajele administrative
În declarațiile sale, și Marius Nicolaescu indică responsabilitatea instituțională. Potrivit acestuia, Ministerul Mediului are o parte importantă din vină pentru situația creată, prin modul rigid, întârziat sau chiar absent în care a ales să gestioneze dialogul instituțional.
„ADI Molivișu (Asociația de Dezvoltare Intercomunitară) a făcut nenumărate adrese către Ministerul Mediului pentru a pune în discuție acest proiect, dar nu au primit niciun răspuns. Noi, la Consiliul Județean, nu ne-am permite așa ceva!”, afirmă vicepreședintele CJ Argeș.
Afirmația punctează una dintre cele mai sensibile probleme ale proiectului Molivișu: lipsa totală de comunicare din partea unei instituții-cheie. Un proiect care presupune intervenții în zona montană nu poate fi gândit fără un dialog real între administrația locală și autoritățile centrale. Avizele de mediu, reinterpretările succesive ale legislației și tăcerea instituțională au transformat proiectul într-un labirint birocratic, în care investițiile au rămas suspendate între intenție și imposibilitate.
Între scepticism și ambiția de a repara
În ciuda acestui tablou sumbru, în momentul de față Molivișu nu ne este prezentat ca un proiect mort, ci ca unul care trebuie reconfigurat radical. Această poziție stârnește reacții puternice.
Cu o ambiție pe care scepticii ar putea-o cataloga drept inconștiență puerilă, iar conspiraționiștii ar putea-o eticheta rapid drept minciună electorală, vicepreședintele CJ Argeș girează continuarea proiectului Molivișu. Mai mult decât atât, face referire la transformarea lui radicală.
De la pârtie la hub turistic montan
Ideea inițială – pârtia de schi – acum este, practic, abandonată ca ax central. În locul ei, apare un concept nou: un hub turistic montan adaptat realităților actuale, schimbărilor climatice și noilor tipuri de turism.
Noua viziune propusă presupune renunțarea la obsesia pârtiei de schi și adaptarea la realitățile actuale. Schimbările climatice, lipsa zăpezii constante și costurile uriașe de întreținere fac din vechiul concept unul aproape imposibil de susținut.
În schimb, noul concept presupune: o instalație de transport pe cablu, funcțională pe tot parcursul anului, piste de biciclete montane și trasee pentru sporturi outdoor, zone dedicate drumețiilor, relaxării și turismului de natură, spațiu care să ofere experiențe, nu promisiuni.
Pare, în esență, o încercare de a transforma un eșec într-o lecție și un munte de probleme într-o oportunitate. Ideal, utopic sau…real?
Sursa Foto: https://fiiutil.ro/platoul-molivis-un-loc-ascuns-langa-barajul-vidraru/
Molivișu, testul final al credibilității
În acest context, Molivișu nu mai este doar un proiect turistic, ci un test de maturitate administrativă și de onestitate politică. După ani de promisiuni și milioane cheltuite, publicul nu mai acceptă planuri vagi și discursuri frumoase. Dacă această reinventare va deveni realitate sau va rămâne încă un capitol din lunga listă de intenții nerealizate depinde de transparență, de capacitatea de a colabora instituțional și, mai ales, de voința reală de a face lucrurile diferit.
Pentru că Molivișu nu mai are dreptul la un nou eșec, iar Argeșul nu-și mai permite încă o poveste spusă frumos și trăită prost.
Sursa foto principal: Ziarul Profit
