Nu am intenția de a-i parafraza intr-un mod stângaci și pesimist pe cei de la Iris, pentru că orice altceva în lumea asta, este stângaci în comparație cu ei.
Ceea ce vreau să spun este că Stonebird se dezvoltă de la an la an, si dispune de toate premisele ca în viitorul apropiat să devină festival internațional, așa cum își dorește Virgil Baciu, fostul primar al comunei Corbi, din Argeș.
Au fost trei zile de vis, în care cei peste 10.000 de participanți au trecut printr-un carusel de emoții și stări. Nu doar stările create de berea care a curs în valuri, sau de mâncarea delicioasă, ci de emoțiile produse de rock-ul de calitate, de discuțiile savuroase de pe lângă corturi sau de iubirile de sezon, infiripate pe ici pe colo între cei cu inimile larg deschise.
Vorbesc și de emoțiile create de organizatori, pentru că au gândit festivalul în cel mai mic amănunt, și au avut grijă să se adreseze unui public vast. Inimile tuturor au bătut în ritm de rock: ale persoanelor cu dizabilități, chiar și ale celor cu deficiențe de auz ( care s-au distrat pe rock-ul tradus în limbajul semnelor de către Lavinia Chiţu, interpretă autorizată de mai mulți ani în limbajul mimico-gestual), ale iubitorilor de animale (care au putut fi însoțiti în incinta festivalului de prietenii lor necuvântători), dar și ale celor dedicați cauzelor umnaitare.
În beneficiul copiilor aflați la nevoie, s-au scos la licitație un tricou semnat de membrii trupei Cargo și un tablou cu tematica Stonebird, realizat de o fetiță de 11 ani.
Sub deviza PENTRU COPII ORICÂT, tricoul a fost adjudecat lui Alex de Nicăieri (așa cum el însuși s-a prezentat), pentru suma de 12.000 lei, iar licitația pentru tablou a fost câștigată de Virgil Baciu, pentru suma de 8.000 de lei.
Dacă tot vorbim despre orgnizatori, nu pot să nu vă povestesc depre tânăra primăriță a comunei Corbi, cea care a dat suflet acestui festival. Pe Anca Baciu, cei aflați pe dealul de la Corbii de Piatră au putut-o vedea tot timpul zâmbind și emanând vibe-ul acela bun, inspirat de un om tânăr și frumos. De vineri până duminică, ea s-a distrat alături de participanți, a fost gazda tuturor, a încercat să rezolve lucruri și s-a asigurat că totul decurge ca la carte, cu o naturalețe desăvârșită, și fără strop de iz electoral. Bravo, Anca! De oameni ca tine are nevoie administrația din țara asta!
Începând cu 12 și până pe 14 august, fiecare seară a fost magică în felul ei. Vineri, rock-ul cu inspirație folclorică a fost la ordinea zilei, sâmbătă magia a fost făcută în special de Iris Cristi Minculescu, Valter și Boro, nu doar cu repertoriul propriu, ci și cu marea surpiză a pieselor cântate la finalul serii: The Rolling Stones – (I Can’t Get No) Satisfaction și AC/DC – Highway to Hell
Duminică, cei de la Cargo, care au încheiat și ediția precedentă a festivalului, și care ne-au lăsat timp de un an să ne fie dor de tot ce înseamnă Stonebird, au completat magia alături de Trooper, Altar, New Jersey (cea mai cunoscută trupă-tribut Bon Jovi din lume) și C.A.S.H.
Ca orice poveste, trăită într-un peisaj fabulos, Stonebird s-a încheiat anul acesta cu un foc de artificii, urmat de tradiționala urare a rock-erilor smart și puși pe glume: HAPPY STONEBIRD YEAR, MAN! Urare îndreptățită, de altfel, judecând după amploarea spectacolului de pe cer și din sufletele tuturor.
