Eu te-am făcut, eu te omor…
Cei care-și omoară copiii trăiesc…, prosperă în imbecilitate.
Legea este Legea nr. 217 din 2023, care a modificat Codul penal, introducând articolul 218. Conform acestui articol, orice relație sexuală între un major și un minor sub 16 ani constituie viol, pedepsit cu 7–12 ani de închisoare, cu excepția situației în care diferența de vârstă între cei implicați nu depășește 5 ani, caz în care nu se pedepsește.
Între norme și dogme, între legi și iubiri, între vieți și compromisuri, între suflete și judecăți, suicidul este rezultatul al unui conflict de generații! O crimă săvârșită de cei care înlocuiesc iubirea cu posesia.
Uneori, noi, părinții, considerăm că știm ce-i mai bine pentru copiii noștri fără să ne dăm seama că dragostea nu înseamnă acel sentiment de proprietate! Lumea plină de mizerii inundă sentimentele pure…
Îmbrățișare spre nimic, ecou în tăcerea noastră.
Ea – 14 ani, el – abia adult.
Iubire mare, dar condamnată din start. Fugă de acasă, telefoane la poliție, dosare, amenințări cu centre sociale, presiuni din toate părțile. Tind să cred că în loc să fie ascultați, au fost judecați. În loc să li se explice, li s-a spus doar „nu ai voie”.
Și atunci, cei doi adolescenți au decis să se țină de mână și să facă pasul suprem: un salt în fața unui TIR, pe A1. Un gest disperat, dar logic pentru mintea adolescentină – „dacă nu suntem împreună, atunci nu mai suntem deloc”.
Adolescența e vârsta absolutelor. Acolo unde noi, adulții, vedem „o relație nepotrivită”, ei văd sensul vieții. Acolo unde autoritățile ridică proceduri și avize, ei simt doar ziduri care îi sufocă. Au senzația că lumea se va termina odată cu situațiile prin care trec ei. Și când presiunea devine insuportabilă, găsesc singura ieșire pe care cred că o mai au: moartea.
În esență, tragedia aceasta nu este doar a lor. Este a noastră, a unei societăți care știe să pedepsească, dar nu să prevină. Care știe să facă anchete, pe hârtie impecabile, dar nu să creeze dialog. Care trimite specialiști „de serviciu”, dar uită să privească în ochii copiilor.
Au fost spulberați de un TIR, dar înainte de asta au fost zdrobiți de indiferență, de rigiditate și de neputința noastră colectivă. Dacă nu învățăm să vorbim cu ei, să îi înțelegem și să le oferim alternative, vom continua să pierdem vieți tinere, care se sting cu aceeași brutalitate cu care au ars.
Este o tragedie cutremurătoare, care ridică probleme serioase privind sprijinul psihologic pentru tineri, consensul legal în situații de vârstă și protecția minorilor în relații dificile.
Legea și spiritul legii.
Litera spune, dar spiritul legii se adaptează circumstanțelor. Elemente care stau la baza profesionalismului acelei anchete ar trebui să aibă un expert psiholog care să contureze circumstanțele speciale ale cazului în sine. Dar cine să facă acest lucru???
Cazul Caracal (Alexandra și Luiza, fetele sechestrate, ulterior ucise de către acel monstru criminal, pentru că serviciul 112 certa victimele), certifică incapacitatea autorităților să se adapteze nevoilor actuale… Tâmpiții care nu sunt capabili să facă diferența dintre responsabilitate și simularea îndeplinirii unei atribuții…
Iubește ceea ce ai tăi copii iubesc și abia atunci te numești părinte!
Sursa Foto: Facebook
