Lumea noastră este bântuită de propaganda agresivă și dezinformare.
Observ că se se conturează un paradox profund: aprecierea culturii rusești sau chiar banala lectură a unor autori precum Pușkin sau Tolstoi riscă să fie percepută ca un act politic și judecatp aspru. Dacă citești sau apreciezi literatura rusă, dacă asculți muzică rusească sau apreciezi baletul rus, ești catalogat ca rusofil.
Războiul pare să fi fost resuscitat sub alte forme, iar liniile de demarcație între est și vest devin tranșante, așa că ne aflăm în fața unei dileme identitare. Cum mai putem separa cultura unei națiuni de politica sa, mai ales atunci când un regim o folosește ca instrument de influență globală?
Pușkin, Tolstoi, Ceaikovski sau Dostoievski sunt stâlpi ai unei civilizații culturale care a îmbogățit patrimoniul universal. Literatura lor nu are granițe, iar profunzimea lor filosofică transcende orice regim politic.
Totuși, astăzi, în contextul unei Rusii acuzate de imperialism și agresiune, orice asociere cu simbolurile culturale rusești poate fi interpretată ca o simpatie pentru un stat care își impune voința prin forță. Este această asimilare justă? Categoric, nu.
Aprecierea artei și a literaturii ruse este un act uman, nu unul ideologic. Citindu-l pe Tolstoi, te scufunzi în complexitatea sufletului uman, în dilemele morale și în frumusețea literaturii de calibru universal.
Nu susții invazia unui stat, nu devii o extensie a propagandei. Însă acest fir logic este adesea pierdut în zgomotul dezinformării, care a reușit să transforme valorile culturale în armament simbolic.
Răspunsul nu este în cenzură. Nu putem demola marile opere ale umanității doar pentru că politica unui stat le-a confiscat simbolistica.
Cenzura este și ea o formă de război, o declarație împotriva libertății de gândire. În schimb, este vital să educăm și să încurajăm gândirea critică. Să înțelegem că valorile unei culturi pot fi separate de regimurile care o administrează. Să putem admira geniul artistic al unui popor fără a legitima deciziile politice ale conducătorilor săi.
Într-o lume polarizată, arta rămâne una dintre puținele frontiere ale umanității care merită apărate fără rezerve, iar cultura este despre libertate. Inclusiv despre libertatea de a nu fi prins în mrejele propagandei.
Foto ilustrativ. Fotografie generată AI
