În jurul primarului de la Mioveni se vorbește mult în ultima vreme. Prea mult, chiar. Despre ce nu face, despre cum e, despre cum ar trebui să fie. Dar puțini știu cum a fost situația când a preluat orașul.
Mioveniul era în derivă. După arestarea lui Ion Georgescu și interimatul lui Ciprian Țurlea, administrația se clătina, trebuie să recunoaștem. Ciprian Țurlea a făcut eforturi colosale, (și face în continuare – n.r.) și asta trebuie să recunoaștem. Totuși! Conturile erau sub presiune, oamenii demoralizați, iar în partid — liniște și teamă.
Atunci, când toți așteptau „să vadă ce urmează”, Aurel Costache a decis să-și asume responsabilitatea. Am apreciat asta, încă de la început și am spus-o tuturor! Alții din PSD au ales să nu o facă, pentru că nu au avut curaj, nici verticalitate. Sau poate pentru că sunt șantajabili!
S-a scris în presă că nu e un om de echipă. Poate pentru că echipa și-a pierdut reflexul de a privi dintr-o altă perspectivă. Poate pentru că, în loc de loialitate, s-au cultivat dependențe sau conflicte între generații, dificultăți de comunicare sau stil de lucru diferit. Nu-i ușor să te placă lumea când alegi să rupi lanțul obișnuințelor comode.
Poate că nu este întotdeauna un tip diplomat, dar are și experiența și vârsta necesară ca să spună lucrurilor pe nume și este un inginer care știe să construiască, nu un actor care știe să joace.
Și într-o lume în care imaginea a devenit mai importantă decât substanța, e firesc ca substanța să deranjeze și să fie bârfită pe la colțuri.
Într-un an și un pic, Mioveniul a fost scos din colapsul financiar. Asta nu o spune nimeni, însă proiectele începute merg mai departe și chiar sunt demarate altele noi. Facturile s-au plătit. Orașul a revenit în parametri normali, fără artificii, fără parade, cu documente, semnături, decizii și cu responsabilitate.
Cine vrea spectacol, să meargă la circ, deși se pare ca în unele accepțiuni administrația e o scenă. De fapt e muncă, cifre, presiune și nopți nedormite.
Așa că, înainte să judecăm, hai să ne uităm la ce s-a schimbat, nu la cine știe să vorbească mai tare. Pentru că în Mioveni, lucrurile au început, din nou, să funcționeze.
În mod sigur, e momentul să ascultăm mai puțin corul bocitoarelor acelor vremuri de mult apuse și mai mult faptele concrete.
