Acasa cultură Eminescu, mai viu în neființă!

Eminescu, mai viu în neființă!

de Mario Ernest Caloianu
1 comentarii
einescu

Eminescu, mai viu în neființă decât atunci când geniul trăia printre cei „mici”.
Există un paradox al egoismului uman în fața „atingerii divine”: toți îl vrem pe El (Dumnezeu), dar nimeni nu poate trăi pe timpul Lui în armonie cu modestia…
Când Eminescu, atinsul Său,  a venit să ne îndrume, am fugit așteptând să „Învie” dintre morți ca să-i oferim aprecierea…!

Junii corupţi

Mihai Eminescu

La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,
Blestemul îl invoc;
Blestemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.

Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată
În preajma minţii voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor;
În preajma minţii voastre ucisă de orgie,
Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie,
Şi seacă de amor.

O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite,
În ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite
De sânge putrezit;
Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată
De braţele slăbite, puterea leşinată
A junelui cănit.

Ce am de-alege oare în seaca-vă fiinţă?
Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi minţă,
O, oameni morţi de vii!
Să vă admir curajul în vinure vărsate,
În sticle sfărâmate, hurii neruşinate
Ce chiuie-n orgii?

Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o,
Suflând din gură boala vieţii ce-aţi urmat-o,
Şi arşi pân-în rărunchi;
Sau bestiilor care pe azi îl ţin în fiară,
Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară,
Cum cădeţi în genunchi!

Sculaţi-vă!… căci anii trecutului se-nşiră,
În şiruri triumfale stindardul îl resfiră,
Căci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calcă, cu faţa înzeită,
Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită,
Poporul împărat.
Sculaţi-vă!… căci tromba de moarte purtătoare
Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare
Ca leul speriat;
Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.

Încingeţi-vă spada la danţul cel de moarte,
Aci vă poarte vântul, cum ştie să vă poarte
A ţopăi în joc!
Aci vă duceţi valuri în mii batalioane,
Cum în păduri aprinse, mânat în uragane,
Diluviul de foc.

Vedeţi cum urna crapă, cenuşa reînvie,
Cum murmură trecutul cu glas de bătălie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate,
Şi frunţile cărunte le nalţă de departe
Un Cezar, un Traian.

Cad putredele tronuri în marea de urgie,
Se sfarmă deodată cu lanţul de sclavie
Şi sceptrele de fier;

În două părţi infernul portalele-şi deschide,
Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde
Tiranilor ce pier!

În darn răsună vocea-mi de eco repeţită,
Vă zguduie arama urechea amorţită
Şi simţul leşinat;
Virtutea despletită şi patria-ne zeie
Nu pot ca să aprinză o singură scânteie
În sufletu-ngheţat.

Şi singur stau şi caut, ca uliul care cată
În inima junimii de viaţa-i dezbrăcată
Un stârv spre-a-l sfâşia;
Ca pasărea de zboru-i din ceruri dizmeţită,
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încreţită
Un trăsnet ar purta.

Dar cel puţin nu spuneţi că aveţi simţiminte,
Că-n veci nu se îmbracă în veştede vestminte
Misteriul cel sunt;
Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie,
Ca cobea ce îngână un cânt de veselie,
Ca râsul la mormânt.

De Mario Ernest Caloianu

 

Sursa foto: AICIAICI

stiri din muntenia logo

Salut 👋
Îmi pare bine să te cunosc.

Înscrie-te pentru a primi ultimele noutati în căsuța de email, în fiecare saptămână.

Nu facem spam! Citește politica noastră de confidențialitate pentru mai multe informații.

1 comentarii

Gheorghe 17 iunie 2023 - 20:02

Eminescu nu este doar un simbol al poeziei românești, ci și o sursă de inspirație pentru cei ce îl citesc. Deși a trăit într-o epocă diferită, temele abordate în poeziile sale sunt atemporale și relevante și astăzi. El explorează dragostea, natura, libertatea și lupta interioară, ceea ce face ca poeziile sale să fie atât de vii și de actuale.

Chiar dacă timpul trece și poeții se sting, cuvintele lui Eminescu continuă să trăiască în sufletele noastre și să aducă lumină și înțelegere în lumea în care trăim. Astfel, putem afirma cu încredere că Eminescu este cu adevărat mai viu în neființă, prin moștenirea sa literară impresionantă și prin impactul pe care îl are asupra oamenilor de astăzi.

Raspunde

Publica comentariul

Alte stiri din aceeasi categorie