Într-o seară specială de ianuarie cu parfum de poezie, Teatrul Alexandru Davila din Pitești a devenit altarul geniului eminescian.
Sub luminile discrete ale Sălii Studio „Liviu Ciulei”, Trupa Ad-Hoc a dat viață spectacolului „Dulcea mea doamnă”, un omagiu vibrant adus poetului nepereche, Mihai Eminescu.
Sala, arhiplină. Emoții care curgeau ca versurile.
Adolescenții îndrumați de regizorul Mihai Savu au transformat fiecare replică într-un ecou al luptei interioare a geniului. Publicul, fascinat, a aplaudat îndelung, cerând încă o reprezentație. Două spectacole într-o singură seară, un singur mesaj: spiritul lui Eminescu rămâne viu.
Muzica lui Marius Bălan s-a împletit cu imaginația lui Vlad Procovanu, creând un univers în care fragilitatea tinereții și forța creației coexistă. Tinerii actori Teo,Andrada, Renata, Delia, Daria, Mara, Ella, Denisa, Ambra, Miki, Oana, Alesia, Ioana, Costin, Fane, Matei, Todo, Tudor, Ayana, neobosiți și autentici, au pășit în lumea poetului, dezvăluind publicului suferințele și bucuriile unui suflet predestinat eternității.
„Dulcea mea doamnă” nu a fost doar un spectacol. A fost un strigăt, o reverență și o declarație de iubire pentru cultura națională.
În Anul Eminescu, Piteștiul a vibrat sub semnul geniului, dovedind că moștenirea sa rămâne puternică. În cuvânt, în metafore, în simboluri, în inimile celor care au fost acolo.
A fost o seară în care Piteștiul a transformat Ziua Culturii Naționale într-un manifest al frumuseții, al geniului, al eternului. Și, poate, undeva, între aplauze și tăcere, Eminescu însuși a zâmbit.
