Ultimul lucru pe care aș vrea să îl fac ar fi să aduc elogii PSD-ului.
Ciuma Roșie va rămâne în conștiința mea și a altora pe veci aceeași. O tagmă de indivizi ale căror interese proprii primează în detrimentul celor mulți. Nu că alte partide ar fi departe de această axiomă, dar PSD-ul este, fără doar și poate, definiția ignoranței, cameleonismului, corupției, lăcomiei și dezinteresului față de țară și popor.
Cu toate acestea, la fel ca la alegerile din iunie, când mulți stălpeneni care nu agreau PSD-ul au ales să îl voteze pe Șerbănoiu numai ca să nu câștige Cuțic, cred că și de data aceasta, la alegerea viceprimarului, trebuie abordată aceeași strategie.
Chiar dacă alegerea va fi, pentru mulți, sunt convins, contre coeur .
Trebuie luat în calcul, în primul rând, binele comun, bunăstarea Stâlpeniului și interesul cetățenilor. De aceea spun cu toată convingerea și îmi asum ceea ce afirm, că Nicoleta Machedon trebuie realeasă viceprimar.
Lăsăm la o parte stilul arogant cu care tratează uneori cetățenii comunei și trecem și peste mina mereu bosumflată sau pupincurismul grețos de care dă dovadă față de mai-marii partidului. Important, în accepțiunea mea, acum este continuitatea.
Spuneam cu alte ocazii că rolul viceprimarului este fundamental în mecanismul numit Administrație locală. Iar administrația nu se învață de azi pe mâine. Nu se obțin performanțe, fără îndoială, nici într-un an și nici în doi.
De aceea afirm că invenția la Stâlpeni cu cei patru candidați la postul de vice, care ar urma să stea fiecare câte un an pe post, mi s-a părut o stupiditate fără margini. Oricare dintre cei patru președinți de partide, potențiali viceprimari, ar avea mari probleme de integrare, de înțelegere a felului în care funcționează primăria sau de cunoaștere a legilor și normelor actuale. Și așteptările celorlalți funcționari ai instituției și ale cetățenilor față de noul vice ar reprezenta o mare necunoscută, pentru că timpul de adaptare, doar un an, ar fi foarte scurt.
Și atunci, așa cum spuneam, continuitatea ar fi singura soluție viabilă. Trebuie să alegem răul cel mai mic, așa cum facem de vreo 30 de ani încoace. Nu avem alternativă. Asta, desigur, în cazul în care „oamenii politici” locali pot renunța, ceea ce îmi e greu să cred, la orgolii personale sau la interese de partid sau de grup.
Nicoleta Machedon, cu toate păcatele ei, poate asigura stabilitate și liniște în primărie și poate face în continuare o bună echipă cu Gabi Șerbănoiu, ceea ce nu e puțin lucru, dacă ne-am gândi că o altă variantă ar duce, fără îndoială, la contre între primar și vice, având în vedere animozitățile ivite în campania electorală trecută.
