DE AR FI MOARTEA O IUBITĂ

De ar fi moartea o iubită
Ce o aștept să-i spun un gând
Despre viața mea subită,
Plăpând gust de dulce,
Pogorât într-o trăire de păgân,
Aș iubi-o-n nemurirea
Ce-i făcută pentru ea,
Ca s-atingă oblăduirea clipei, viața mea.

Căci de om și de nimicul,
Mare-i gândul nemuririi,
Dar ce nu înțelege piciul
Într-a sa mică clipire,
E că viața-i viață plină
De murire…

Tu, iubito, fără tine,
Eu, cu nemurirea mea,
Sunt mai mort
Fără de trăirea ta…

Doar tu, iubito,
Îmi dai toată nemurirea.

de Mario Caloianu