Într-o lume ideală, la o anumită vârstă, bărbații ar trebui să nu mai caute confirmări, ci liniște. Nu validare, ci sens. Ei ar trebui deja să stie cine sunt, să fie conștienți de valoarea și capacitatea lor. Pentru unii, însă, exact atunci începe foamea de aplauze, fiindcă în etapa aplauzelor ei au acumulat frustrări. Au ales greșit, au căutat greșit, parerea lumii și statutul social au fost mai importante sau, pur și simplu nu au avut curajul să iasă din relații sau căsnicii toxice, folosind eterna scuză: COPILUL.
Îi vedem peste tot: bărbați trecuți de 45–50 de ani, bine ancorați în funcții, cu discurs rafinat, costume corect alese și o maturitate afișată aproape ostentativ. Par împliniți, dar dincolo de aparențe, unii dintre ei sunt fragili. Fragilitatea aceasta nu se vede în public, ci în privat: în confesiuni online, în mesaje târzii, în nevoia constantă de a fi validați de femei mult mai tinere, frivole, ușor impresionabile.
Zilele trecute un bun prieten mi-a povestit experiența lui. Îmi explica, cu un soi de mândrie candidă, că are o confidentă pe internet. „Este acolo pentru mine”, mi-a spus. Prezentă. Constantă.
Își urează „bună dimineața”, se consultă reciproc ce haine să-și cumpere, își împărtășesc stările, micile drame și marile nimicuri.
La un moment dat, mi-a arătat o fotografie a ei. În costum de baie. Deși, în ghilimele, voia să prezinte arate marea și plaja din background. Doar că marea și plaja păreau elemente decorative, iar domnișoara – cu doar puțin mai mare decât fiica lui – era, evident, subiectul principal.
Mi-am amintit de un episod care, la vremea lui, m-a amuzat sincer. Cu câteva luni în urmă, îl văzusem pe domnul respectiv purtând niște adidași cu șireturi fosforescente. M-am gândit atunci, naivă, că o fi pierdut vreun pariu. Sau că a fost o zi proastă la cumpărături. Se pare însă că nu. Nu pierduse niciun pariu. Era doar… prost sfătuit. Ajunsese în stadiul în care a pierdut contactul cu realitatea, nu mai conștientiza valoarea vârstei și experienței sale, ci trăia într-o lume fictivă a adolescenței.
Nu e vorba despre dorință ci despre frică. Frica de irelevanță, de pierderea controlului, de faptul că timpul nu mai poate fi negociat. În loc să transforme această etapă într-o maturizare reală, unii bărbați aleg scurtătura: admirația facilă.
Acești bărbați nu caută femei, ci oglinzi. Oglinzi care să le spună zilnic că încă „mai pot”, că sunt interesanți, doriți, actuali. De aceea evită femeile mature, puternice, care nu aplaudă la comandă, pun întrebări și nu se lasă impresionate de titluri sau funcții. Femeile care nu confundă poziția socială cu valoarea personală sunt rare și bine ancorate în ceea ce au devenit, de aceea acești bărbați nu își asumă interacțiunea cu ele: sunt conțtienți că nu ar face față sau, ei înșiși, și-ar induce o stare de inferioritate.
Paradoxul este crud: în goana lor după validare, acești bărbați se autominimalizează. Își erodează autoritatea, își subțiază prestigiul și ajung să fie definiți nu de ce construiesc, ci de cine le spune „bună dimineața” pe internet. Un bărbat care are nevoie constantă să fie confirmat nu mai este un reper. Este un consumator de atenție.
Un bărbat cu adevărat matur nu se teme de o femeie întreagă, dimpotrivă, el știe că forța nu se pierde lângă o femeie puternică, ci se rafinează. Că eleganța nu vine din șireturi fosforescente, ci din coerență. Nu caută supunere, ci parteneriat. Nu caută admirație oarbă, ci respect. Și le oferă în același timp, pentru că femeile mature și bine închegate nu au nevoie de rochițe, genuțe și achitarea costurilor pentru buzițe, tipele reale au nevoie de discuții lungi și vin de calitate, de seri la operă, ieșiri în societate, de echilibru și sfaturi reale atunci când se confruntă cu situații reale.
Și încă ceva: Kama Sutra e înțeleasă altfel de o femeie inteligentă, cu o anumită experiență de viață, care cunoaște bine trupul ei și pe al partenerului, care și știe să-și dozeze dorințele și are curaj să își extindă limitele.
O femeie reală nu este nici frivolitatea de internet, nici trofeul de sezon. O femeie reală știe să fie lady în societate, stăpână pe casa ei, pe care o transformă în cuib, pasională în intimitate și companioană lucidă a bărbatului pe care l-a ales. Nu pentru că are nevoie de el, ci pentru că îl recunoaște.
O astfel de femeie nu se oferă pe tavă. Se cucerește. Cu caracter, cu fapte, cu consecvență. Iar bărbații care preferă validarea ușoară, confesiunile ieftine și sfaturile vestimentare primite de la domnișoare în costum de baie sunt, indiferent de pozițiile lor publice, inferiori unor astfel de femei. Sau trec printr-o perioadă în care, în loc să se rafineze, aleg calea ușoară fără a conștientiza toxicitatea ei și faptul că timpul nu are deloc răbdare.
Maturitatea nu înseamnă să fii admirat de oricine. Înseamnă să poți sta drept lângă cineva care te vede exact așa cum ești – și rămâne. Fără aplauze. Fără șireturi fosforescente.
Fotografie ilustrativă, generată IA
