Era prin martie 2020, când Organizația Mondială a Sănătății decreta pentru întreaga planetă o stare pe care nu o mai trăisem și care avea să marcheze un „înainte” și un „după”: PANDEMIA.
Virusul COVID-19 fusese cunoscut drept o infecție respiratorie severă, cu o răspândire accelerată, nemaivăzută până atunci, dar 11 martie 2020 a fost ziua în care s-a desemnat criza sanitară mondială, cu tot ceea ce a implicat acest fapt: spitale colapsate, vaccinarea obligatorie a întregii populații a planetei, restricții de circulație, „domiciliu forțat”, temeri, incertitudini și transformări sociale.
La cinci ani după, ultimele actualizări ale datelor oficiale transmise de către OMS zugrăvesc o panoramă de coșmar: 700.000.000 de îmbolnăviri, 20.000.000 de morți și 13.300 de milioane de doze de vaccin administrate la nivel mondial.
După 5 mai 2023, data ridicării stării de urgență sanitară, COVID-19 lasă în urmă profunde și dureroase amprente: crize economice, afaceri închise, persoane cu sistemul imunitar slăbit de acțiunea virusului, sistemul sanitar cu grave probleme de organizare și recuperare, dar și devastatoare diviziuni în lumea politică și în societate.
Virusul COVID-19 nu a dispărut însă, este încă prezent, suferă mutații și continuă să ia vieți omenești. Numai în octombrie 2024, COVID-19 a provocat 1.000 de decese pe săptămână, 75% dintre cazuri fiind înregistrate în SUA. Tendința este însă, conform autorităților sanitare, de scădere a îmbolnăvirilor și a agresivității virusului, datorită imunizării populației globului.
Așa cum spuneam, criza sanitară de COVID-19 a adus și o profundă criză în lumea politică, dar și în societate, guvernele țărilor afectate confruntându-se cu o teribilă erodare a încrederii din partea populației.
Dezinformarea și teoriile conspiraționiste au fost, în acea perioadă, principalul motiv care a împiedicat o implementare normală a măsurilor sanitare de prevenire și tratare a virusului, dar și o creștere a opoziției unei părți a populației față de vaccinare. Dacă ne aducem aminte, chiar Donald Trump răspândea atunci ideea că pandemia de COVID-19 era un război bacteriologic pornit de guvernul chinez.
Cu ce am rămas după criza de COVID-19? În primul rând, s-a demonstrat rapiditatea cu care lumea științifică a fost capabilă să dezvolte un vaccin care să stopeze răspândirea și agresivitatea virusului. Am văzut, de asemenea, că nicio țară, oricât de dezvoltată, nu a fost pregătită pentru o criză sanitară de o asemenea amploare. A mai ieșit în evidență și inegalitatea care există între țările lumii, livrarea de vaccinuri făcându-se uneori discreționar.
Și a mai devenit clară ușurința cu care unii oameni, din diferite categorii sociale și intelectuale, sunt influențați de teorii conspiraționiste.
Ceea ce rămâne clar este că pagina COVID-19 nu a fost de tot întoarsă și că omenirea a fost supusă unei probe teribile, din care, datorită adaptabilității și științei, a ieșit cu bine.
Întrebarea de un milion de puncte este: suntem pregătiți pentru o altă pandemie care, cu siguranță, va veni cândva?
