Jaful cu iz de film de acțiune a zguduit patrimoniul cultural românesc: artefactele valoroase au părăsit România în văzul tuturor, spre a fi expuse începând cu luna iulie a anului trecut într-un muzeu dintr-o localitate din Olanda. In ultima zi a expoziției de la Assen, câteva piese cu o importanță și valoare covârșitoare au fost furate în două minute.
Însă, în tot acest scandal, există o întrebare care lipsește cu desăvârșire din dezbaterea publică: cine era Ministrul Culturii în momentul în care exponatele au părăsit teritoriul țării noastre și în ce fel au fost negociați termenii ?
De ce numele acelei ministre lipsește din discuțiile celor care își dau cu părerea? Cine a vegheat cultura atunci când relicvele trecutului nostru au părăsit teritoriul țării noastre? Este lipsa amintirii un semn al nepăsării? Sau poate al unui adevăr incomod?
Cum se face că, într-o țară cu un patrimoniu imens, furtul și traficul cultural au ajuns un fel de cancan, iar responsabilitățile se estompează ca o pictură uitată în colbul istoriei?
Oare lipsa de responsabilitate are și un nume?
Un lucru este cert: tăcerea în jurul acestei povești apasă mai greu decât orice artefact dispărut.
Dacă muțenia e un răspuns, atunci ar trebui să ne întrebăm – în mâinile cui ne lăsăm cultura, identitatea, istoria?
Sunt foarte curioasa cine va avea curajul să răspundă și să iasă în fața opiniei publice cu altceva decât cu niște comunicate seci. Sau măcar să își amintească!
Aș face o paralelă între transparența, deschiderea și modul cum au comunicat cei din Olanda și textele goale puse la dispoziție de instituțiile din România. Cel ce are ceva de ascuns, tace, de obicei.
Las mai jos, spre aducere aminte print screen -uri ale postării pe Facebook ale doamnei Raluca Turcan, fost Mnistru al Culturii din România.
Sursa foto: Facebook/ Raluca Turcan
