În ultimii ani, societatea a adus tot mai mult în discuție atacurile urșilor asupra oamenilor și bunurilor acestora. Devenită o adevărată isterie, problema întoarsă pe toate fețele, a generat tabere situate pe poziții diferite în ceea ce privește agresivitatea atacurilor și cauzele atacurilor acestor animale, în media, în societatea civilă, între politicieni sau între specialiști. Pozițiile pro sau contra probabil nu vor găsi curând soluții pentru prevenirea acestor incidente.
Conform studiilor Romsilva, în teorie, în pădurile țării populația de urși ar trebui să numere aproximativ 6000 de exemplare. Pe această temă, în prezent este în desfășurare un proiect privind recensământul urșilor din țara noastră, finanțat de Uniunea Europeană, care urmărește să stabilească mai exact câți urși ar putea exista acum în Ronânia.
Cert este că din 2015, anul când a fost interzisă vânătoarea urșilor, numărul acestora s-a dublat sau chiar s-a triplat, conform părerii specialiștilor Romsilva. Astfel, datele aproximative arată că în prezent populația de urși ar putea ajunge undeva spre 15 sau 20 de mii de exemplare.
Directorul General Adjunct Romsilva, Olavi Nițescu oferă pentru Știri din Muntenia explicații cu privire la motivele principale ale ieșirii urșilor din pădure:
Unul dintre motive este că în 2015 s-a interzis să se pună mâncare la urs în pădure, așa cum se făcea până atunci. S-a spus că ursul trebuie să se descurce singur, fapt care a făcut ca populația de urși tineri să se îndrepte către zonele populate de oameni, către gospodării, stâne, către containere, ursul devenind cerșetor. O situație jenantă!
Mie mi-e temă că datorită înmulțirii necontrolate populația de urși se va îmbolnăvi și va cunoaște un regres. La fel cum se întâmplă în momentul ăsta cu mistrețul. Și în acest caz a fost interzisă vânătoarea și a crescut foarte mult numărul de mistreți. Acum populația de mistreți este decimată efectiv de pesta porcină africană. Același lucru se poate întâmpla și la urs. Cum hrana principală a ursului este carnea de mistreț iar numărul acestora, cum spuneam, a scăzut drastic, avem o problemă: ursul nu prea mai intră la hibernare din cauza iernilor calde dar și pentru că, nemaiavând hrană consistentă, nu mai acumulează stratul de grăsime pe care îl arde în perioada iernii.
În trecut, Romsilva asigura hrană suplimentară pentru aceste animale, toamna când intrau în hibernare și primăvara când ieșeau slăbite.
Pădurarii le puneau granule sau carne care era cumpărată de la abatoare. Spre exemplu la un fond de vânătoare noi asiguram de la 3 până la 5 tone de hrană. Cumpăram mâncarea cu banii rezultați din împușcarea unor anumite exemplare de urs. Știam ce să împușcăm, venea vânătorul străin, plătea trofeul, luam niște bani și hrana suplimentară pentru celelalte animale era asigurată. Erau sacrificate 2-3 exemplare din fiecare fond de vânătoare, animale ce oricum era bine să fie extrase pentru că făceau rău chiar propriei specii.
După 2015, nemaiasigurându-le urșilor mâncare, pentru că așa a hotărât politicul, i-am transformat în câini maidanezi de container și cerșetori pe drumurile pe unde trec turiștii. Chestia este că ursul este un exemplar masiv, nu poți să-l păcălești cu biscuiți. Să nu uităm că este un carnivor, cel mai feroce carnivor din Europa, și la o simplă mișcare greșită poate să omoare pe cineva.
Cei mici, exemplarele mai slabe, alungați de masculii dominanți, dau iama prin gospodării, stâne sau containere.
În continuare, domnul Olavi Nițescu, atrage atenția asupra situației cu care România se confruntă în ultima verme, referitor la evoluția populației de urși. Se declară însă optimist, și este convins că lucrurile vor reveni la normal la un moment dat:
Animalele sălbatice ar trebui înțelese, atât ele cât și necesitățile speciilor, fiindcă, altcumva se ajunge la acest litigiu în care ne aflăm acum: om- sălbăticiune.
Dacă nu se ajunge din nou la o gospodărire corectă a speciei, eu cred că urșii vor avea foarte mult de suferit, pentru că ei deja nici nu mai cresc cum trebuie, nu mai sunt urșii de altădată. Acum arata ca niste cățelandrii care stau pe lângă containere. Singura soluție ar fi să se revină la legislația de dinainte de 2015, să se poată vâna controlat și, cel mai important, să-i putem hrăni suplimentar. Acum habitatul este suprasaturat.
Ar trebui extrase exemplarele care produc pagube. Masculii bătrâni, care au depășit maturitatea sexuală, care omoară femelele și puii, care au un trofeu corect ce poate genera venituri considerabile, sunt primii care ar trebui vânați. Si atunci, puiuții și femelele ar supraviețui și specia se poate dezvolta normal. Nu e nimic anormal să elimini un mascul puternic, pentru că vor veni alții și-l vor înlocui.
Așa cum spuneam la început, nu credem că se vor găsi prea curând soluții pentu prevenirea atacurilor urșilor asupra oamenilor și bunurilor acestora, cum la fel, nu prea credem că se vor găsi în scurt timp rezolvări viabile pentru ocrotirea celor mai mari carnivore din Europa, încolțite tot mai mult în habitate improprii vieții sălbatice.
Iar implicarea politicului încurcă și mai tare o situație mai mult decât complicată.
Articol scris în colaborare jurnalistică:
Oana Diaconescu
Mircea Dumitru Petre
1 comentarii
Imi este foarte interesant sa urmaresc cum aceasta discutie se dezvolta de-a lungul timpului. Este important ca fiecare tabara sa vina cu argumente si statistici pentru a aduce in discutie cea mai buna solutie de a proteja ursii si de a preveni atacurile acestia asupra oamenilor si bunurilor lor. Sunt incantat sa aflu ca se desfasoara un proiect privind recensamantul ursilor din Romania si sper ca acest lucru ne va ajuta sa aflam mai multe despre aceasta specie si modalitatea de a preveni atacurile.