Într-o Românie care își caută încă echilibrul între educația de stat și cea privată, o nouă realitate bate la ușă: grădinițele private, tot mai numeroase, angajează educatoare venite din Asia, atrase de salarii pe care cadrele didactice române le consideră jignitoare. Între business și vocație, între marketing agresiv și lipsa unui cadru real de reglementare, părinții riscă să devină clienți, iar copiii – simple „resurse umane în formare”.
Articolul publicat de Educație prin lectură aduce în prim-plan o problemă gravă, dar insuficient discutată: multe dintre așa-zisele grădinițe private sunt, de fapt, societăți comerciale – SRL-uri care funcționează pe criterii economice, nu pedagogice. Iar atunci când grija principală devine profitul, calitatea educației se diluează periculos.
Departe de a judeca originile cadrelor didactice venite din alte culturi – care, în mod cert, pot aduce un plus de diversitate și deschidere – problema reală este lipsa unei infrastructuri clare de reglementare și control. Cei mici nu sunt clienți. Sunt ființe în formare, în etapa cea mai fragilă și definitorie a vieții lor. Nu pot fi „testați” într-un sistem improvizat, fără garanții și fără specialiști acreditați.
În podcastul Muntenia sub lupă, prof. Teodor Minciună, Inspectorul pentru Educație Timpurie Argeș a atras atenția asupra unui aspect esențial: de la grupa mijlocie, copiii trebuie înscriși într-o instituție de învățământ autorizată. Nu este doar o recomandare – este o realitate ce trebuie luata serios în calcul. Iar părinții, din dorința de a le oferi celor mici „ceva mai bun”, riscă uneori să cadă în capcana unor oferte strălucitoare doar pe hârtie.
Este nevoie de mai multă informare, de mai multă responsabilitate și, mai ales, de mai mult control. Statul nu poate rămâne indiferent atunci când, în numele educației, se construiesc afaceri fără suflet, fără pedagogie, fără orizont. Iar părinții trebuie să învețe să pună întrebări incomode, să ceară acreditări, să verifice programele și să nu se lase seduși de engleza „intensivă” și de meniurile bio dacă dincolo de fațadă nu există o viziune educațională coerentă.
Educația timpurie nu este un moft. Nu este nici un lux. Este fundamentul întregii deveniri umane. Ori ne asumăm cu toții acest adevăr – stat, profesori, părinți – ori ne vom trezi, prea târziu, într-o societate de adulți educați superficial, crescuți într-un sistem de carton.
Grădinițele nu sunt start-up-uri. Sunt templele începutului. Și e nevoie de profesioniști care știu să construiască nu doar planuri de afaceri, ci oameni.
