De Crăciun l-am sunat eu și i-am urat Sărbători Fericite, viață lungă și sănătate maximă.
De Revelion m-a sunat el și m-a întrebat cum e cu „Covidu’ ” pe la mine. Dupa care vreo două săptămâni, luați cu treburile, nu ne-am mai auzit. L-am sunat eu aseară, cu inima strânsă. Era cam târziu în noapte, ce-i drept.
– Alo, Gogule, ce faci, prietene? Scuză-mă, dormeai?
– Ăăăăăă, La multi ani, Mirceo! Hai, Sărbători fericite! Unde ești?
– Cum unde sunt, Gogule? Acasă, in Spania. Tu?
– Eu sunt la un Sfantu’ Ion, Mirceo.
Ceva nu se leagă. Ma uit cu coada ochiului la calendar. Observ că sunt bine ancorat in timp.
– Gogule, încerc eu timid, Sfantul Ion nu era pe 7 Ianuarie?
– Ba da, Mirceo, da’ ăsta pe care-l sărbătorim noi a venit ieri din Italia. Ce, vreai, să ne ducem noi acolo? Acu’ a venit omu’ acasă. A amânat și el un pic pe Sfantu’ Ion
– Asa e, Gogule, au amânat ei Pastele…
Hotărât lucru nu mai e nimic stabil in ziua de azi. Nu mai e punctualitate, ora exacta, Sfântul Ion pe 7 Ianuarie.
– Gogule, zic, păi dacă o țineți tot asa in curând o sa aud, Doamne fereste, ca s-a amânat si ziua de salariu in primărie la Stâlpeni.
– Ha! Ha ! Ha! hăhăie Gogu, la nepriceperea mea evidentă. Bai Mirceo, esti culmea la cap. Beau io si te imbeti tu? Are grijă dom’ primar ca noi la primărie să ne lom banii la timp.
– Ce bine, zic! O pace venită de niciunde pune stăpânire pe mine. Imi facusem griji de pomană.
Cum ma liniștisem din punctul ăsta de vedere, încerc să schimb registrul.
– Gogule, zic, altfel ce mai faci? Ce-ai facut azi?
-Azi? Bai Mirceo azi am cărat apă de la fântână toată ziua. Pentru noi, pentru animale, ce vrei?… trebuie apă la casa omului.
-Asa e Gogule. Dar, ia stai! Ti-au taiat ăstia apa?…Nu ai platit?…. Ți-a înghetat robinetul?…. Sau ce???
-Ha! Ha!Ha! hăhăie iar Gogu , de data asta convins că sunt pe alta lume.
-Băi, Mirceo, la noi, la Stâlpeni când curge apa, curge maro. Când nu curge maro, atunci e oprită. Când nici nu e maro si nici nu e oprită, atunci trebuie să intrebi pe cineva în ce comună esti. Precis te-ai dat jos din ocazie mai târziu.
-Hă! Hă! Hă! e rândul meu să hăhăi, total surprins si încântat de logica prietenului meu.
-Gogule, ai făcut cumva armata la Pontoneri? E poantă, sau ce?
– Nu glumesc, Mirceo, așa e…..
– Gogule, păi nu aveti acum o alta conducere la societatea de apă? Am înteles că s-a schimbat situația!
-S-a schimbat pă dracu, Mirceo.! Altă Mărie cu aceeasi pălărie. A plecat dom’ Nițu, a venit dom’ Crețu. A plecat dom’ Crețu, a venit dom’ Fica. Mâine o să plece si dom’ Fica și o să vina dom’ Pulea, și n-o să se schimbe nimic, pentru că ăștia vin la servici’ numa să-si ia salariu, Mirceo! Aici…. trebe unu cu coae ! Unu care sa nu zică lu dom’ primar sar-mâna!! Ăstia trebuie să puie contoare la toata lumea, să mute contoarele la poartă, să-i rupă cu amenzi pe ăia care fură apă, și să oprească pierderile și furăciunile, Mirceo. La noi ie lasă, bă, ca merge ș -așa! Știi că muncitorii lucrează cu scule aduse de acasă? Nu are nici echipamente de protecție si se duce pe teren la intervenții cu mașinile lor! Înainte le mai dădea bani de benzină, acu nu le mai dă nici asta. Cârpaci, Mirceo! exclamă cu lehamite Gogu.
-Gogule, zic, dar cu datoria aia astronomică pe care o are societatea de apă ce se mai aude?
– Eheeee… Mirceo! Altă invenție de care o să te prăpădești de râs. Ce crezi ca vrea sa faca ăștia noii care conduce societatea asta de apă? Dacă a văzut că nu poa’ să mărească prețu’ la apă ca să astupe gaura pe spinarea consumatorilor, acu’ vrea să le taie din salarii angajatilor.
– Cui, Gogule? .. Angajatilor din primărie?
– Hă! Hă!Hă ! hăhăie iar Gogu.
Parcă îl și văd făcând cerculețe cu degetul arătător în dreptul tâmplei, cu referire la stabilitatea mea psihică, evident.
– Nu, Mirceo! Angajatilor de la Apă!
– Pai sunt doar șase, când să recupereze….
– Nu sunt șase, sunt patru, ca vrea să le taie doar la muncitori. Pai ce, ie proști să ia banii la șefi??!?!! Docandată vrea să-i taie la unu’ care ie cam șef de echipă. Vrea să îi ia cinci milioane la salariu.
– Pai, Gogule, încerc eu un calcul rapid în minte, dacă datoria Societății e de vreo trei miliarde ăștia își recuperează banii in vreo șase sute de ani!
– Da, Mirceo, da’ să vezi atunci când or achita toate datoriile și or pleca de la zero! Ia să vezi cum o să se limpezeacă apele…..
-….La robinet! adaug eu . Și un dublu hăhăit spontan se aude și la Stâlpeni și la Madrid.
– Hai, la revedere, Gogule, ai grijă de tine!
– Hai noroc, Mirceo, si să auzim de bine!
Rămân cu un gust amar după convorbirea de altfel plăcută, cu prietenul meu. Aflu că improvizația, amânarea, cârpeala, lipsa unei viziuni corecte e strategia noii conduceri a societății de apă de la Stâlpeni. Au amânat ei Paștele, a amânat pe Sf. Ion și Gogu, chestiuni serioase adică. Ce mare lucru să amâne, la infinit, se pare , punerea pe picioare a unei societați acum muribunde , întreținută artificial in viață, doar pentru ca unii sa-și ia salarii consistente total nemeritate.
Sursa foto: Facebook/ Grupul „Stalpeni, comuna mea”
