– Alo, Mirceo, tu ești?
– Da, Gogule, de ce întrebi?
– Credeam că e secretara!
– Me,me,me, îl îngân eu pe Gogu, convins fiind, că se hlizește de poantă
– Bă, Mirceo, știi de ce te sunai?
– Ca să vezi dacă mai am tot secretara aia, cred.
– Me,me,me, se revanșează Gogu, în chicotelile mele de satisfacție
– Mirceo, acu’ serios, uite de ce te sunai. A trecut aseară Gicu pe la mine.
– Gicu?
– Gicu, ăla care lucrează la apă, la societatea aia a noastră din comună. Că știi, că mai trece pe la mine, mai bem o cafea, mai stăm de vorbă, ca vecinii, deh..
– Așa, și?
– Bă, Mirceo, ceva mergea bine în Stâlpeni și s-a ales bulesu’ și de asta.
– Ceva mergea bine la Stâlpeni?? Păi ce merge bine la Stâlpeni, Gogule? Ceasul?!?
– Societatea asta de apă, de care știi, Mirceo. O pusese pă picioare domnu’ Fica și a făcut ăștia ce a făcut și l-a mazilit.
– Adică, până la urmă a plecat, Gogule? Știam că își dăduse demisia, dar credeam că ăștia din primărie au încercat să îl oprească pentru că lucrurile se schimbaseră în bine.
– Pă dracu, Mirceo! Ăștia dacă nu faci ce vrea ei, zbori.
– Aha! Și cine conduce firma de apă acum? întreb nedumerit.
– Păi mi-a zis Gicu că -l trimisese dom’ primar pă Mesteacăn. Da’ cum ierea multă bătaie de cap, Mesteacăn l-a pus director pă contabil.
– Păi dacă contabilul e director, cine e contabil?
– Femeia de servici, îmi răspunde mucalit Gogu. Da’ stai să vezi, că d-aia a venit Gicu supărat făcut praf, că zicea că Fica le adusăse la sediu un estensor dă cafea…
– Espressor, Gogule.
– Dă- l dracu, cum o fi, că în fiecare dimineață oamenii bea și ei o cafea fierbinte, înainte de a pleca la muncă. Pă frigu’ ăsta….
– Le cădea bine, completez eu
– Păi da, că așa zicea și Gicu. Acu, cafeaua o cumpăra Fica pă firmă, înțelegi. Ierea două milioane pă lună, Mirceo, ce mai ie, bă, două milioane?
– Nu știu, Gogule, cam cât o masă la restaurant, dacă ieși în oraș cu soția și copilul.
– Păi vezi? Și acu’, zice Gicu, a venit Mesteacănu ăsta și a zis că societatea de apă e în gaură și că nu ie bani dă cafea, că le-a zis „Nu vreți, bă, să vă cumpărăm și șampanie?” Mirceo, ierea fiert Gicu. Că espresoru’ ăsta i-l împrumutase cineva lu’ domnu’ Fica ca să aibă și oamenii să bea o cafea. Și cum a venit Mesteacănu le-a zis ca să dispară
– Cine, Gogule?
– Estensoru’, Mirceo, că când vii la muncă nu stai de cafele
– Deh, Gogule, ce să zic, pe o parte are dreptate și Mesteacăn. Păi stai la muncă de cafele? o fac eu pe legistul
– Mirceo, toată lumea la muncă bea cafea. Parcă ăștia la primărie nu bea… lasă-i dracu că de câte ori intri în primărie miroase numai a cafea. Toți ie cu cănile de cafea pă birou. Nu-i văd io? Și zicea și Gicu de ăștia din primărie că face cafea acolo în spate, la bucătărie. Ori te pomenești că vine fiecare cu cafea de acasă?!? Hai, bă, că cumpără și face cafele din banii noștri, că nu suntem proști și știm și noi cum merge treaba. Da’ ăștia din birou, de la căldură să nu-i vadă pă oamenii care lucrează în ploaie și nomol că bea și iei o cafea caldă, că ce salarii avem noi și ce salarii are iei la primărie, că iei se duce la birou și când să termină programul pă unu’ nu-l mai prinzi p-acolo, da’ pă noi dacă ne sună la doișpe noaptea sari direct în bocanci, te duci să intri în apa din șanț, că proștii de la apă are salariu’ un pic mai mare decât salariu minim pă economie, că și dacă e duminică sau revelion trebuie să te duci la avarie, că la ăștia de la birou arde caloriferele toată ziua, stă la căldură. Păi cine plătește căldura nu noi și se uită la două milioane pă lună ca să bem și noi câte o cafea. Hai, bă, Mirceo, că are și Gicu dreptate, e și ei oameni!
Ce puteam să-i răspund prietenului meu? Se pare că la Stâlpeni două lucruri funcționau, ceasul și Societatea de Apă. Cum Primăria se scumpește la tărâțe și se ieftinește la făină, se prea poate ca Societatea de Apă să rămână iar în urmă. Tic – tac! Tic-tac!