Ziua de 28 aprilie 2025 va rămâne în memoria colectivă a Peninsulei Iberice ca o zi a întunericului neașteptat.
Spania și Portugalia s-au confruntat cu o pană masivă de curent, care a durat mai multe ore și a paralizat activitățile cotidiene în marile orașe și comunități mai mici deopotrivă. Alimentarea cu energie electrică a fost întreruptă brusc în jurul prânzului, lăsând milioane de oameni fără acces la internet, comunicații, POS-uri, apă rece sau alimente.
Autoritățile au evitat să ofere o cauză clară, menționând că situația este complexă și că nu poate fi pusă exclusiv pe seama căldurii excesive, așa cum s-a vehiculat inițial în presa internațională.
În mijlocul acestui haos controlat, o româncă originară din Argeș, stabilită în apropiere de Alicante, a relatat experiența trăită cu luciditate și un strop de umor amar.
„A fost tare ciudat și îngrijorător. Nu cred că a fost de la căldură, pentru că aici sunt zile mult mai fierbinți, mai ales vara. Ieri nu a fost nici măcar atât de însorit. Ceva părea… nelalocul lui.”
Carmen, argeșeanca noastă care trăiește în Spania de ani buni, spune că atmosfera din timpul blackout-ului i-a amintit de pandemie, dar și de vremurile copilăriei, în România comunistă.
„Stăteam unii lângă alții, privindu-ne și încercând să glumim. Nu știam cum să reacționăm. Am petrecut momente cu familiile, dar fără tehnologie. Ca în pandemie, doar că acum am stat la lumina lumânărilor. A fost o lecție despre cât de dependenți suntem de tot ce înseamnă curent și internet.”
Situația a fost agravată de faptul că plățile cu cardul nu au mai funcționat, iar lipsa banilor lichizi i-a prins pe mulți nepregătiți. Carmen povestește că nu a putut alimenta mașina sau cumpăra nici măcar o sticlă de apă.
„Cofetăriile erau pline – aici se vinde și apă acolo. Cozi imense, rafturi goale în mai puțin de o oră. Parcă era transă generală. M-a dus cu gândul la începutul pandemiei, când nu înțelegeam de ce toată lumea cumpăra hârtie igienică.”
Femeia mai spune că întreruperea curentului a avut un impact psihologic important. Comunicarea între oameni a fost brusc întreruptă, iar lipsa internetului a accentuat starea de nesiguranță.
„Am fost, efectiv, tăiați de lume. Nici acum nu avem toate informațiile. Se spune că nu e o cauză unică, dar realitatea e că am fost complet deconectați. A fost o lecție: cât de fragili suntem, cât de repede ni se pot prăbuși toate reperele.”
În încheiere, Carmen povestește că recent, la televiziunile spaniole, au început să apară recomandări pentru ca fiecare familie să-și pregătească un kit de supraviețuire, idee care părea exagerată… până ieri.
„Uite că e necesar. Ne-am întrebat: ce facem, dacă asta se repetă? Eu am trecut cu bine peste ziua de ieri pentru că locuiesc într-o comunitate mică și sunt obișuită de pe vremea lui Ceaușecu, când stăteam la lampă. Dar în marile orașe – în Madrid, în Barcelona – s-a creat haos, în adevăratul sens al cuvântului.”
Ziua fără lumină a fost, dincolo de disconfort, o radiografie bruscă a vulnerabilităților moderne.
Într-o Europă digitalizată și grăbită, un blackout te readuce brusc în era lumânărilor și a liniștii apăsătoare. Iar uneori, tocmai acele ore de întuneric pot aprinde în noi o conștientizare: suntem mai fragili decât credem, și mai legați unii de alții decât recunoaștem.
