Desfăcuse Gogu o sticlă de șampanie, adusese două pahare, după părerea mea, cele mai mari de la categoria pahare de apă, sărind peste sofisticărelile finelor cupe cu picior înalt precum tocul pantofilor vreunei dive.
Aia a fost sticla, pentru că Gogu umpluse bardacele pe îndelete până în buză.
– Hai noroc, Mirceo și la mulțani! îmi urează cu gura până la urechi, prietenul meu.
– La mulți ani, Gogule! îi răspund în aceeași gamă.
Am ciocnit apoi paharele cât se poate de protocolar și am sorbit din șampanie cât putut de scorțoși.
– Mâhî! dau eu a apreciere din cap, plescăind din limbă, în încercarea de a ghici ce bem.
– Bună, Gogule!
– Cine, Mirceo?
– Șampania. Ce an?
– Anu’ trecut, Mirceo. Am luat-o anu’ trecut de la doamna Marcela, de la privatizarea din târg. Am cumparat niște balamale pentru poarta de la gradină și mi-a dat-o cadou. A zis că pentru clienții ei, are o sampanie bună rău.
Ridic sticla, privind în zare prin lichidul rozaliu frământat de mărgele argintii de acid. Citesc cu glas tare:
– Șampanie de mure, producție 2021, a se consuma înainte de cincisprezece a doua… Goguleee!
– Ce e, Mirceo? imi răspunde Gogu, ronțăind un castravete acru, în încercarea de a îmbunătății, prin contrast, buchetul băuturii.
– Gogule, am o idee. Ce ar fi dacă ai coborî tu în beci și ai scoate o oală de vin de ăla de-al tău?
– Aia mă gândeam și io, Mirceo. Da’, spală tu bine paharele alea să nu stricăm gustu’ la vin.
Fusese ăla, ultimul an când mai dădusem noroc cu șampanie la miezul nopții de Revelion.
– Alo, Gogule!
Formasem numărul lui Gogu între timp.
– La mulți ani, prietene! Pe unde umbli de răspunzi așa greu?
– La mulțani, Mirceo! Eram la poartă cu nește prieteni și cu unu’ de la apă.
– Gogule, înainte să te sun, că și de aia te-am sunat, mi-am adus aminte de revelionul ăla faimos de la tine din beci. Am aruncat sticla aia de șampanie de la tanti Marcela și am sărbătorit cu vin de la tine.
– Da, bă, Mirceo, am coborât să scoatem vin din butoi și acolo am ramas până dimineața. Am băut vin și am mâncat șuncă cu usturoi, că le aveam atânate la rece, acolo în beci. Ca și șampania aia… era apă colorata. Că veni vorba de apă. Mirceo, se rascoală lumea la Stâlpeni. E groasă.
– Se rascoală lumea la Stâlpeni?!? Ha, ha, ha! E vreun banc local, sau ce?
– Nu te râde, Mirceo, că e groasă cu apa.
– Care apă, Gogule? A venit popa cu Boboteaza și a uitat apa sfintită, încerc eu să fac pe mucalitul.
– Nu aia, Mirceo. E vorba de apa de la robinet. Ca și-a dat dimisia și șefu de la societatea asta a noastra de Apă, că i-a ajuns, că e multe pierderi, că sunt legați la apă mulți și nu platește, că are salarii mici și că pe primar și pe consilierii locali îi doare la bască…
– Asta cu racordarea ilegală e de domeniul trecutului, Gogule. A fost odată.
– Mirceo, ne-a zis Gicu, ăsta de lucreaza la Apă cu care stateam la poartă când ma sunași, că sunt 500 de familii legate pe nașpa care nu platește.
– 500? Hai, Gogule, mai taie din…
– 500, Mirceo. Toți, zice Gicu, sunt neamuri și prieteni cu primaru’.
– Păi ce treabă are primarul cu societatea de apă, Gogule? Societatea asta nu e condusă de Fica?
– Așa ar trebui, că așa i-am zis și io lu Gicu, bă, păi dacă nu platește de ce nu le tăiați apa, le-o taiem, Gogule, da ăia care le tăiem apa sună la primar si primaru’ ne sună pe noi să îi legam la loc că e d-ai noștri, zice, nici măcar nu îl sună pe domnu’ Fica, și trebuie să îi legăm, bă Gogule, că dacă zice dom’ primar.
Aia e, Mirceo, că și d-aia e apa așa scumpă, că dacă nu platește 500 de case…
Da’ stai să vezi că acu’ a trimis dom’ primar pe Mesteacăn în control la societatea de apă ca să-i închidă gura de tot lu’ Fica, că dacă i-a dat în gât, să îi arate cine e sefu’. Măgării, ba Mirceo.
– M-ai lasat paf, Gogule. Păi și oamenii din comună ce zic?
– Oamenii tace ca căcatul în iarbă, dracu știe ce e in capu’ lor. Zice acuma că dau telefoane între ei ca să se înțeleagă ca să nu mai plătească nimenea apa până nu o plăti toți că e bătaie de bajocoră, Mirceo..
– Gogule, dar consilierii locali ce zic, că până la urmă societatea de Apă e pe tarlaua lor, nu?
– Consilierii locali e varză. E câțiva care nu e de acord cu dom’ primar, da’ ăilanții e praf. Când vorbește cu dom’ primar la telefon, ia pozitie de drepți.
Mi se pare incredibil cum încă sunt locuitori ai comunei care nu plătesc apa pe care o consumă. Cum informația vine din interiorul societatii de apă, nu vad motivul pentru care starea de fapt nu ar fi conformă cu realitatea, cu atât mai mult cu cât managerul Fica a lăsat să se înțeleaga că până la urmă cineva o să dea cu subsemnatul la ANAF.
– Gogule, zic, păi dacă facem un calcul simplu, 500 de familii care nu plătesc apa sunt cel putin 1000 de votanti pe care primarul Șerbănoiu contează sută la sută.
Vezi prietene, cum se câștigă alegerile?
