Anxietatea… o stare, un cuvânt oarecare, unul care sperie, care mobilizează sau un cuvânt care afectează întreaga viață a cuiva. Sub umbrela acestei noțiuni, stau mai multe forme fie fără un efect perturbator fie cu efecte destabilizatoare: anxietate generalizată, anxietate de separare, anxietate școlară, anxietate de performanță, fobie socială, agorafobie, claustrofobie, tulburarea obsesiv-compulsivă, stresul post-traumatic.
Realitatea este că fiecare dintre noi poate experimenta preocupare, temeri, îngrijorare. Ne facem griji în privința relațiilor, serviciului, banilor, educației copiilor, chiar și în ceea ce privește planificarea unui concediu. Suntem stresați și stăm până noaptea târziu întrebându-ne dacă am uitat ceva ce trebuia să facem azi sau ar trebui să facem mâine. Nu ne putem abține, face parte din noi. Vestea bună e că nu trebuie să lăsăm anxietatea să ne controleze. Cu un minimum de cunoștințe, conștientizare și câteva tehnici simple, anxietatea poate fi domolită. ,Domolită?…Dar eu vreau să scap de tot de ea!” (ar spune un client). Dacă aveți acest obiectiv în minte, vă îndreptați cu succes spre eșec. De ce spun asta? Pentru că, în anumite doze, noi avem nevoie de această stare de tensiune. Și pentru că această stare poate să prevină un pericol, poate să ne mobilizeze să ducem la capăt un proiect început și chiar să ne menținem o organizare optimă a vieții de zi cu zi.
Controlul anxietății înseamnă acceptare, înțelegere și autoreglare. ACCEPT că mă confrunt cu anumite gânduri și emoții, le ÎNȚELEG (de unde vin și ce le menține) și îmi REGLEZ reacțiile (comportamentul). Bineînțeles că lucrurile nu sunt chiar atât de simple…în timp ce cei mai mulți oameni pot să își vadă liniștiți de viață și să se adapteze la anxietate, aceasta devine o reală problemă de sănătate mintală atunci când depășește resursele noastre de a face față și începe să afecteze treptat funcționarea în mai toate ariile importante ale vieții: muncă, familie, relații, relaxare și în plan individual (fizic, mental, emoțional). Acela este și momentul în care, copleșiți de manifestările cauzate de anxietate, este imperios necesar să cerem ajutorul. Ce înseamnă acest ajutor? Putem vorbi inițial cu un membru de familie, prieten, coleg, o persoană în care avem încredere și nu în ultimul rând, când cele menționate anterior par să nu funcționeze, să ne adresăm unui specialist: psiholog, psihiatru (după caz) și ulterior și în alte direcții (dacă este nevoie să fie eliminate anumite cauze medicale). Să avem curajul să cerem ajutor! Manifestările mai grave ale anxietății chiar nu trec cu apă rece!!! Nediagnosticate și netratate, acestea sunt o stradă cu sens unic: AGRAVAREA SIMPTOMELOR!
Și acum…să vedem care sunt simptomele unui atac de panică!- cel care poate fi declanșat de oricare dintre formele anxietății:
În primul rând, un atac de panică este o apariție bruscă de frică intensă sau neliniște intensă care ajunge la apogeu în câteva minute, timp în care pot apărea patru sau mai multe simptome din următoarele (aceste simptome pot apărea pe o stare de calm sau într-o situație stresantă și diferă de la persoană la persoană):
- Palpitații, bătăi rapide de inimă sau puls accelerat;
- Transpirații;
- Tremurături sau frisoane;
- Senzație de lipsă de aer sau de sufocare;
- Senzație de nod în gât;
- Durere sau apăsare în piept;
- Greață sau discomfort abdominal;
- Amețeli, slăbiciune, tulburări de echilibru, senzație de leșin;
- Senzație de frig sau de căldură;
- Furnicături și amorțeli;
- Senzații că ce este în jur este nereal (derealizare) sau de detașare de propriul corp (depersonalizare);
- Frica de a pierde controlul sau de a nu înnebuni;
- Frica de moarte.
Mai pot apărea țiuituri în urechi, durere cervicală, dureri de cap, plâns necontrolat sau țipete.
Anxietatea, sub toate formele sale, are legătură mai mult cu interpretarea a ceea ce ni se întâmplă sau ar putea să ni se întâmple decât cu evenimentul în sine. Capcana în care sunt prinse cele mai multe persoane este că dedică prea mult timp acestei interpretări și îi dau proporții cosmice. (gânduri iraționale care nu au legătură cu realitatea și reacții pe măsura acestora).
Câteva exemple:
În continure, aleg să prezint câteva tehnici de prevenire a efectelor anxietății, care pot fi utile după cum urmează:
Respectați principiul ,,Minte sănătoasă într-un corp sănătos”. Felul în care vă tratați corpul e în strânsă legătură cu cât veți fi de anxios. Un corp neglijat este un sol fertil pentru anxietate. Schimbările la nivelul stilului de viață pe care le voi menționa sunt relativ ușor de implementat, însă sunt necesare: o voință puternică, efort și sacrificii. Dacă munciți și depuneți efort, aproape sigur veți avea parte de o ameliorare a anxietății. Este foarte important să aveți grijă la:
Alimentație echilibrată: 
- Mese regulate, diversificate, bogate în vitamin;
- Evitarea consumului de junk food, alcool, tutun, dulciuri în exces, alte substanțe dăunătoare sănătății.
Igiena somnului:
Cantitatea somnului contează la fel de mult ca și calitatea somnului.
- Program fix: stabiliți cam aceleași ore pentru adormire și pentru trezire! Nu dormiți prea mult în timpul zilei!
- Înainte de somn renunțați la ecrane, permiteți minții și corpului să se relaxeze!
- Patul este conceput pentru dormit și sex, nu îl asociați cu alte activități (mâncat, muncă)!
Echilibru muncă-relaxare:
Planificarea și organizarea activităților (serviciu, casă) și respectarea acestora 
- Dedicați-vă timp pentru activități relaxante, hobby-uri și pasiuni!
- Mișcarea schimbă starea! Includeți un program de alergare/exerciții fizice/excursii sau chiar practicați un sport!
- Conectați-vă cu natura!
Relații și socializare:
- Evitați relațiile toxice, persoanele care vă încarcă negativ!
- Spuneți DA sau NU în concordanță cu ceea ce simțiți!
- Petreceți timp cu persoanele importante din viața dv.!
(ieșiri, vizite, activități împreună)
În articolul următor, voi prezenta câteva tehnici specifice de control emoțional și al gândurilor în cazul manifestărilor de anxietate (tehnici care nu exclud solicitarea de ajutor de specialitate și tratament medicamentos -acolo unde acestea sunt necesare).
Foto – ilustrativ, sursă foto – Freepik
Autor: Profesor Psiholog CRISTINA NILĂ
