Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este pentru mulți români simbolul unui lider real.
Cei mai mulți dintre adulții români păstrează în conștiintă imaginea din manualul de limba română de acum 30 de ani, de la lecția în care ni se vorbea despre Unirea Micã. Aflam din text că Alexandru Ioan Cuza era un bărbat drept, înalt, corect, elegant si naționalist , iar fotografia din manual întregea reprezentarea din mintea de copil. Uniforma, ținuta, atitudinea, carisma lui Cuza sunt întipărite in memoria colectivă, si nu pot fi șterse prea usor.
Nu pot fi șterse, dar numai aceste amintiri sunt suficiente pentru a duce mai departe ceea ce a lăsat Cuza moștenire acestui popor?
Șterse nu. Dar anulate, cumva, da!
Pentru că astăzi , Romania, deși conturată ca țară, de 163 de ani, nu mai insipiră sentimentul de mândrie natională pe care oamenii îl aveau la vremea respectiva.
Astazi Romania este condusă de un președinte înalt, drept si atletic, dar drept numai în sensul propriu, adică nu e cocoșat. În plus, are și puteri supranaturale: e invizibil și apare doar în momente irelevante. Exact cum a apărut și astăzi la evenimentul din Parcul Carol, unde au avut loc manifestările dedicate Unirii Principatelor Române.
Klaus Iohannis a ales astăzi să le vorbeasca romanilor despre istoria lor, despre drapel, despre Alexandru Ioan Cuza, si despre principiile identitatii lor nationale. Același Klaus Iohannis care nu cu mult timp in urmă le spunea românilor că Romania este un stat eșuat. Acelasi Klaus Iohannis care danseaza acum samba împreuna cu Marcel Ciolacu , pe pietrele funerare ale celor din familia Brătienilor, acelasi Klaus Iohannis care ignoră problemele reale ale românilor ( facturi, scumpiri, greve, crize profunde in sisteme esențiale: sănătate, educație, transporturi etc), dar care le dă cu nonșalanță lecții de golf, ski sau te miri ce alte trăznăi văzute doar la televizor de românul de rând. Românul care astazi se bucură să celebreze 163 de ani de la Unirea Mică.
Discursul de astăzi al Președintelui, a sunat ca un fals grosolan. O nucă in peretele ciuruit de grindină, la adăpostul căruia cetățeanul român își duce zilele chinuite și anoste.
Ce ne-a lasat Alexandru Ioan Cuza, si noi ce-am păstrat?
Cum am avut grija de mostenirea primita de la inaintasii nostri? Ce lasam noi mostenire celor ce, anual, pe 24 ianuare vor sarbatori, din nou, Unirea Principatelor Romane? Ce amintiri vor persista in mintea copiilor de acum, adultii de peste 30 de ani?
