Într-un dialog sincer și dur, mai jos sunt descrise realitățile Venezuelei din ultimii ani: prăbușirea economică, represiunea politică, frica zilnică și lupta pentru supraviețuire a unei populații lipsite de drepturi fundamentale. Dincolo de statistici și declarații oficiale, vă oferim o perspectivă umană asupra unei țări bogate în resurse, dar sărăcite de un regim opresiv, aflată într-un moment de răscruce al istoriei sale. Acest interviu aduce mărturia directă a unei cetățene venezuelene care, din motive de siguranță, a ales să își păstreze anonimatul.
Reporter – În primul rând, îți mulțumesc pentru că ai acceptat să vorbești despre ceea ce se întâmplă în țara ta și, în al doilea rând, trebuie să înțeleg că ai fost de acord cu acest interviu, dar sub un nume fals. Cum ai vrea să îți zic?
Intervievata – Mmmm… Adriana.
R – Ok! Adriana, ce îmi poți spune despre Venezuela?
A – Venezuela este, geografic vorbind, o țară super diversificată, cu mult verde, cu multe plaje; avem peste 1800 km de plaje cu nisip fin, cu multe parcuri naționale extraordinare.
Poporul venezuelean, în ciuda regimului opresor, a foametei, a fricii și a lipsurilor constante, este un popor deschis, primitor, care râde și se distrează ca să poată merge mai departe…
R – Dar despre Venezuela lui Maduro?
A – Venezuela de azi este o țară în cădere liberă, tristă, cu foame și frică, insalubră, cu cetățeni care nu au dreptul la opinie.
R – Noi știm că toate lucrurile astea se întâmplă în țara vecină, în Cuba. E o surpriză pentru mine să aflu că țara cu cele mai mari resurse de petrol din lume suferă de foame. În opinia ta, azi, în Venezuela, e mai bine sau mai rău decât în Cuba?
A – De când Chávez (președinte între 1999 până la moartea sa în 2013) a venit la conducerea țării, tot sistemul opresor din Cuba s-a instalat în Venezuela, sistem care, prin frică și foame, manevrează un întreg popor. Asta a făcut Chávez, iar din anul instalării la putere, în 2013, când i-a urmat Maduro, acesta a preluat și a dus mai departe metodele de control și opresiune a populației.
Hugo Chavez – Sursa: https://sobrehistoria.com/hugo-chavez/
R – Adriana, vorbește-mi despre timpul când Maduro era președinte. Aș vrea să știu ce a făcut bine și ce a făcut rău în mandatele sale.
A – Dacă e să spun ce a făcut bun… cam nimic. Cu Maduro președinte, s-au furat milioane de dolari, în perioada când ziceau ei că reconstruiesc infrastructura țării. Se vorbea atunci de garnituri noi de trenuri care, în realitate, nu au apărut nicicând. Niciodată nu au construit un spital nou, toate spitalele fiind construite înainte de Chávez.
R – Câți ani a fost Maduro președinte?
A – Vreo 12 ani. În tot acest timp, nu a făcut nimic pentru sistemul energetic al țării, pentru sistemul de sănătate, învățământ; nu a fost construită nicio școală nouă.
R – Toată stagnarea asta a început de la Maduro?
A – Toate astea au început cu Chávez. El a introdus controlul absolut asupra prețurilor la alimente, la combustibili, la curent electric.
R – Chávez a introdus socialismul în Venezuela?
A – El zicea că socialismul în Venezuela o să îmbunătățească viața oamenilor și să dea șanse egale tuturor. În realitate, aceste îmbunătățiri nu au venit niciodată. Cred că în Venezuela nu a fost niciodată mai rău ca acum. Pensionarii au fost cei mai afectați după ce a ajuns Chávez la putere. Această categorie socială a suferit efectiv de foame cu Chávez, iar cu Maduro a fost și mai rău.
R – Aș fi vrut să îți adresez, de fapt, două întrebări. Ce a fost bun și ce a fost rău cu Maduro președinte.
A – Adevărul este că nu pot să spun ceva bun despre regimul Maduro. Eu am plecat în străinătate și alții, mulți ca mine, pentru că în Venezuela nu existau posibilități de prosperare. Totul este controlat de guvern. Maniera de control era așa strictă încât multă lume a preferat să emigreze pentru a evita o viață mizerabilă.
R – Nicolás Maduro era un dictator?
A – Este adevărat, pentru că în Venezuela nu există dreptul la opinie personală. Acolo exista ceea ce noi numim „șeful străzii”. Este un cetățean ca oricare altul, care locuiește pe o stradă, dar care controlează și informează autoritățile de tot ceea ce se întâmplă pe strada aia. Dacă tu ai vorbit ceva contra guvernului, „șeful străzii” poate trimite poliția la tine acasă și poți sfârși în pușcărie. Dreptul de a vorbi liber în țara mea este foarte limitat.
R – Adriana, ca cetățean venezuelean, ce părere ai despre politica președintelui Trump, vis-a-vis de Venezuela?
A – Noi, opozitorii regimurilor Chávez și Maduro, adică vreo 80% din populația Venezuelei, am așteptat mereu că poate Xi Jinping, Milei sau altcineva să facă ce a făcut Trump. Tot timpul am așteptat ca cineva de afară să desființeze, să destituie această conducere a Venezuelei. Noi, ca cetățeni, am ieșit de multe ori în stradă să manifestăm. Intră pe internet și o să vezi că cea mai mare manifestație împotriva unui guvern, în America de Sud, s-a petrecut în Venezuela. Nu se puteate face nimic, însă, pentru că noi luptam cu pietre și scuturi de carton, iar ei răspundeau cu gloanțe.
Trump a fost singurul bărbat care a avut voința și forța de a veni și de a-l scoate din țară pe Maduro. Ajutorul trebuia să vină doar de afară. Nu exista altă opțiune.
Din exterior, nici ONU, nici Comisia Europeană și nicio altă entitate politică nu a avut interesul, ani și ani, să termine cu sistemul represiv din Venezuela. Iar dacă Trump a făcut-o, noi, cetățenii Venezuelei, îi vom mulțumi de-a pururea.
R – De ce crezi tu că Maduro a fost „răpit” atât de ușor și de repede? Îmi amintesc că totul a durat vreo patruzeci de minute.
A – În realitate, extragerea lui Nicolás Maduro nu a fost așa de simplă. Amintiți-vă că SUA era prezentă cu nave de luptă, portavioane, în jurul apelor teritoriale ale Venezuelei cu vreo 4–5 luni înainte. De asemenea, erau prezente avioane de recunoaștere și de luptă. Toată această forță militară era prezentă în toate insulele caraibiene, observând, calculând, adunând informații…
R – Spionând…
A – Spionând, așa e. În tot acest timp, yankeii i-au dat președintelui Maduro mai multe oportunități de a negocia o soluție pașnică. Maduro a gândit mereu că SUA se joacă numai, crezându-se de neînvins. După atâtea luni de așteptare, în ianuarie a venit surpriza. Și pe noi, cetățenii, ne-a surprins, pentru că aveam experiențe anterioare neplăcute, când delegații străine veneau, mâncau, beau, vorbeau, făceau declarații și poze și… cam atât. Nu am crezut realizabilă situația decât atunci când am văzut pe rețelele de socializare poze cu Maduro încătușat. În sfârșit, venise vremea…
R – Care e atmosfera în țară, ce crede lumea despre arestarea lui Maduro?
A – Acum, se consideră că 80% din populația țării sunt opozitori ai regimului. Doar 20% sunt cu Maduro, pentru că sunt plătiți de guvern. Sunt ceea ce numim chavisti (n.r. de la Chávez).
R – Povestește-mi despre viața de zi cu zi a venezuelenilor.
A – Azi, putem cumpăra mâncare la liber, dar prețurile sunt duble față de aici, din Europa. Un carton de ouă care costă aici 5 euro, în Venezuela costă 10 euro.
R – Și salariul?
A – Un pensionar câștigă între 3 și 5 dolari.
R – Pe lună?
A – Exact, pe lună. Iar o persoană normală poate câștiga un salariu de 200 sau 300 de dolari lunar. Dacă vrei să alimentezi mașina cu benzină, nu o poți face decât de două ori pe săptămână, depinzând de seria și numărul de pe buletinul de identitate, cu o coadă care poate dura și patru ore. Și nu poți cumpăra câtă benzină vrei. Ai dreptul la doar 20 de litri pe lună.
R – Asta într-o țară unde petrolul…
A – Asta într-o țară petroliferă, poate cea mai bogată țară din lume în zăcăminte de petrol.
R – Impresionant! Și pâinea, celelalte alimente?
A – Acum poți cumpăra pâinea la liber, dacă ai bani, desigur. Între 2014 și 2016, Venezuela a traversat o perioadă de foame cruntă. Erau cozi la alimente și totul era pe cartelă. La intrarea în magazine, poliția îți verifica actele dacă poți cumpăra mâncare, dacă ai dreptul în ziua aia și ce cantitate îți revenea. În cazul meu, spre exemplu, erau 5 pâini în ziua de luni a fiecărei săptămâni. Mai puteam să cumpăr abia sâmbăta. Era o metodă eficientă de a ține populația sub control, pentru că atunci când îți e foame și trebuie să asiguri mâncare familiei, nu îți mai rămâne timp să protestezi, să faci opoziție.
Sursa foto: https://www.facebook.com/photo?fbid=1461350985349828&set=pcb.1461351152016478
R – Adriana, hai să ne întoarcem la ziua, de fapt la noaptea când a fost arestat președintele Maduro. El controla poliția, armata, Viespile Negre, care erau mercenari cubanezi, toată forța asta înarmată și antrenată să îl apere a dat chix. Ce s-a întâmplat?
A – Conform a ceea ce se știe, toate cercurile astea de securitate, pentru că așa funcționau, ca niște cercuri concentrice în jurul președintelui, cel mai aproape de el fiind Viespile Negre, mercenarii cubanezi, pentru că Maduro nu avea încredere în venezueleni, ei bine, cineva l-a vândut. Se crede că a fost un turnător, cineva din cercul de apropiați l-a vândut, pentru că americanii au știut perfect locația unde va dormi Maduro, în noaptea de doi spre trei ianuarie. Trebuie să știți că Maduro avea 5 sau 6 locuri diferite unde dormea, în fiecare noapte în altă parte.
R – Așadar, dacă l-a vândut cineva, a fost din cercul de apropiați?
A – Cu siguranță, a fost cineva din oamenii din anturajul său care a dat informații precise în exterior. Se știe că Maduro avea câte un buncăr în fiecare loc unde dormea. Armata Statelor Unite cunoștea perfect topografia caselor unde președintele dormea, pentru că în noaptea aia nu a mai apucat să intre în buncăr. Sunt speculații cum că ar fi fost vândut chiar de vicepreședinta țării, Delcy Rodríguez (foto)
Sursa foto: https://www.facebook.com/photo?fbid=1459589918859268&set=a.485828476235422
R – Ca veni vorba, acum Venezuela e condusă, cu statut de interimar, de numărul doi în stat, vicepreședinta Delcy Rodríguez.
A – Da, ea negociază acum cu SUA, în numele Venezuelei.
R – Ce îmi poți spune despre ceea ce se întâmplă în Venezuela post-Maduro?
A – Acum, în Venezuela ar trebui să se petreacă o tranziție pașnică, pas cu pas, puțin câte puțin, către o țară normală, dar cu controlul Statelor Unite.
R – Adică ați fi de acord ca guvernul unei alte țări să controleze și să conducă Venezuela? Nu ar fi amestecul unei țări străine în treburile interne ale Venezuelei?
A – Uite că aveam mai multă încredere în străini decât în guvernanții noștri. Spuneam că tranziția spre normalitate ar trebui să se facă gradual, pentru că, așa cum cred că știți, ultimele alegeri au fost fraudate grosolan de către guvern. María Corina Machado, lidera opoziției, cea care a câștigat, de fapt, alegerile anul trecut, a trebuit să se ascundă și să părăsească țara noaptea, fără știrea autorităților. Există bande înarmate cu pistoale mitralieră de susținători ai lui Maduro. E o situație de insecuritate pe care poliția și armata nu sunt interesate să o gestioneze. O schimbare de la o zi la alta ar genera, cu siguranță, un război civil în Venezuela, între cetățeni și susținătorii președintelui.
Trump organizează o tranziție, cu același guvern la conducerea țării, astfel ca aceste grupări paramilitare să dispară treptat și să crească nivelul de trai și de securitate în țară.
R – Cine sunt cetățenii care îl apără pe Maduro? De ce ar exista oameni care țin ca acest regim opresiv să nu cadă?
A – Trebuie să înțelegeți că sistemul electoral, justiția, poliția, armata, sistemul de identificare sunt controlate de guvern și servesc doar intereselor acestuia. Ca și cum nu ar fi de ajuns, există o grupare de cetățeni, de civili, care își zic Colectivul, un grup paramilitar, care patrulează pe motocicletă, cu cagule pe față și înarmați cu pistoale automate. Acest grup paramilitar, care funcționează în toată țara, a fost înființat de Chávez, prin anul 2010, atunci când, în țară, se organizau multe proteste împotriva restricțiilor impuse de guvern. Acești indivizi erau trimiși să disperseze manifestanții, trăgând la întâmplare, fără ca poliția sau armata să îi aresteze, deși se știa cine sunt. Logica era că nimeni de afară, guverne sau organizații umanitare sau de altă natură, nu ar fi putut să protesteze spunând că poliția reprimă manifestațiile anti-guvernamentale.
Și în ziua de azi, sub Maduro, Colectivos, această grupare paramilitară, funcționează și este plătită de guvern. Acum înțelegeți cine sunt cei 20% care nu se bucură de schimbarea lui Maduro?
Colectivos-Venezuela Sursa: https://albertonews.com/nacionales/el-exterminio-de-los-lideres-de-los-colectivos-chavistas-que-se-volvieron-criticos-del-regimen-venezolano/
R – În Venezuela, e legal să porți arme? Cetățenii au acest drept?
A – Nu. E ilegal să porți arme asupra ta pe stradă, mai ales arme de război, cum au cei din Colectiv, dar ei sunt protejați de guvern și de poliție, iar abuzurile pe care le fac nu pot fi reclamate nicăieri, pentru că poliția nu primește, pur și simplu, astfel de reclamații. De aceea, azi, nu poți vedea pe nimeni bucurându-se de capturarea lui Maduro. Poți sfârși la pușcărie. E obișnuit să oprească lângă tine o motocicletă cu doi indivizi mascați și cu pistoale automate, să îți ceară telefonul ca să vadă dacă ai mesaje, video sau altceva împotriva guvernului, cu americani sau cu Trump. În cel mai fericit caz, ți se confiscă telefonul. Sau poți ajunge la pușcărie. Sau poți să dispari, pur și simplu.
R – E foarte grav și incredibil ceea ce îmi spui. Cu alte cuvinte, Maduro a desființat toate drepturile cetățenilor, drepturi asigurate de Constituție, nu?
A – Corect! Noi, ca cetățeni venezueleni, nu avem niciun organ guvernamental, civil sau de altă natură, care să ne apere drepturile, cum ar fi Avocatul Poporului.
R – Există voci care spun că Nicolás Maduro a fost înlăturat de la putere pentru ca Statele Unite să beneficieze de resursele de petrol ale Venezuelei. Tu ce crezi?
A – Asta e o prostie. Ce crezi tu că ar fi vrut de la noi Rusia, China sau Cuba? Petrol, nu? Oricum, cu Chávez și Maduro, poporul venezuelean nu beneficia în niciun fel de banii obținuți din vânzarea petrolului. Normal ar fi fost ca acești bani să fie dirijați către infrastructură, drumuri, căi ferate, spitale, școli, pensii, salarii, pentru ca oamenii să ducă o viață decentă și corectă. Ori asta nu s-a întâmplat, iar banii au fost dirijați către oamenii guvernului, în detrimentul cetățenilor.
După ce a venit la conducere, Chávez a naționalizat foarte multe societăți comerciale americane din Venezuela, fără nicio despăgubire către proprietarii respectivelor societăți. Ori Trump vrea să recupereze, de o formă sau alta, banii ce li se cuvin americanilor. Și cum să facă asta, dacă nu din petrol, pentru că bani nu sunt. E foarte important ca Trump să controleze și drumul banilor care vin din vânzarea petrolului, pentru că eu, ca cetățean venezuelean, nu am văzut niciodată în viața mea vreo indemnizație, vreun beneficiu în nume personal, pe care statul l-ar da din vânzarea petrolului. Ar trebui să fie ca în Qatar sau Arabia Saudită, acolo unde cetățenii primesc o rentă lunară directă și individuală, din banii pe petrolul vândut. Cum vi se pare că Maduro are depozite de bani și aur în Elveția, în nume personal? Toți politicienii chavisti, de la Chávez și până la cei ai lui Maduro, toți, dar absolut toți, sunt milionari în dolari, în timp ce poporul nu are bani de mâncare. Și atunci de ce sunt indignați și se plâng că americanii ne fură petrolul, când chiar guvernul nostru ni-l fură pentru buzunarul lor? Te duci să te internezi și trebuie să vii de acasă cu medicamente, mâncare, pansamente, trebuie să îți asiguri donatori de sânge pentru transfuzii. Oamenii se duc peste graniță, în Columbia, să se trateze, pentru că în Venezuela nu se poate.
R – Hai să vorbim și despre narcotrafic. Este Maduro implicat în traficul de droguri către Statele Unite?
A – Narcotraficul se practică de mulți ani în Venezuela. Cum avem graniță cu Columbia, cel mai mare producător de droguri dintotdeauna, Venezuela a fost un distribuitor către America și Europa. Chávez și poliția au înlesnit și au acoperit transportul de narcotice, cu piste clandestine pentru avioane de transport cocaină către Miami, cu lănci, bărci de mare viteză care pleacă de pe coastele Venezuelei către State.
R – Mă interesa, însă, implicarea lui Maduro...
A – Conform probelor pe care le au americanii, obținute de la apropiați ai lui, arestați acum în pușcăriile de acolo și care au dat informații concrete agențiilor implicate în lupta antidrog, Cartelul Soles a fost condus de Chávez, iar după moartea acestuia a fost preluat de Nicolás Maduro.
R – Adriana, spune-mi, de ce ai ales ca numele tău real să nu apară în interviu?
A – Pentru că, dacă în Venezuela poliția și Colectivul îți pot controla pe stradă telefonul ca să vadă dacă ești opozitor al regimului chavist, în oricare loc de pe glob pot exista venezueleni și nu știi dacă sunt buni sau răi. Eu am toată familia în Venezuela și, dacă s-ar afla numele meu real și că suntem opozitori ai regimului, acolo pot exista represalii. Cei care trăiesc în Europa și sunt mult mai bine informați de ce se întâmplă legat de Venezuela nu pot transmite mesaje sau video familiei. Pot fi controlați și pedepsiți.
R – Spune-mi, e ceva legat de Venezuela și de situația de acolo despre care nu te-am întrebat?
A – Sunt multe informații pe care noi, aici, le aflăm, dar în Venezuela, la televizor, în presa națională controlată de guvern, nu se află. Nici în afara țării nu ies multe informații, pentru că guvernul nu vrea să se știe în exterior ce se întâmplă în țară, cum, de asemenea, multe lucruri care se petrec în exterior nu ajung în programele de știri de la noi.
R – Adriana, cum vezi tu viitorul Venezuelei?
A – Cu toate astea care s-au întâmplat și cu Trump alături de Venezuela, e de așteptat o îndreptare treptată a situației oamenilor și o revigorare a economiei.
R – E mai degrabă o dorință proprie?
A – Desigur, e și o dorință proprie și cred că așa se va întâmpla. De ce? Pentru că, începând cu Chávez și continuând cu Maduro, practic vreo 25–26 de ani, totul a mers în regres. Închipuiți-vă un sistem energetic învechit, penele de curent de la câteva ore până la câteva zile sunt frecvente. De aceea, când s-a întrerupt curentul în Caracas, în noaptea capturării lui Maduro, nimeni nu a fost neliniștit. Era ceva normal. Avem un parc de transport învechit, instalațiile de extracție și rafinare a petrolului sunt vechi și neperformante, sectorul imobiliar, spitalele, școlile sunt toate în ruină.
Trebuie mărite salariile, pensiile, banii să fie investiți acolo unde e nevoie…
R – Cred că am putea vorbi pe aceste teme încă vreo câteva zile, pentru că grozăviile care se întâmplă în Venezuela sunt de neimaginat într-o țară din secolul XXI. Eu îți mulțumesc pentru curaj, pentru implicare și sper ca, într-un viitor cât mai apropiat, țara ta să poată ajunge la ceea ce visează oamenii de acolo: o Venezuela liberă și prosperă!
A – Mulțumesc, așa să fie!
Sursa foto principal: https://www.facebook.com/photo?fbid=1282311853758674&set=pcb.1282312647091928 – FOX News
